Relațiile virtuale nu ne hrănesc, ne preocupă

Relaţiile virtuale nu ne hrănesc, ci ne preocupă” a precizat psih. Daniela Dumitrescu în cadrul întâlnirii “Digital Parents, ediţia cu numărul 17. Toţi părinții ar trebui să-şi pună următoarea întrebare: “Cum vreau să arate copilul meu ca adult?” Aici vorbim despre valori, principii, comportamente – toate acestea îl vor defini în viața adultă. Şi, în contextul în care fericirea lui consta în câte like-uri a primit, ce îl va caracteriza? Va fi el un adult echilibrat? Va putea întreține şi dezvolta relații armonioase?

 „Nu e iubita mea, e crush-ul meu” a afirmat un puști, în cadrul unei ședințe de terapie cu Daniela. Deşi cei doi aveau conversații intime, dacă ar s-ar fi întâlnit cu fata respectivă pe stradă, nici măcar n-ar fi salutat-o. „În fond, acest crush în virtual are şi părți bune, nu trebuie să cheltui bani ca să o scot în oraș, cum ar fi într-o întâlnire reală. Şi, dacă te părăsește, nu suferi” – aşa vedea pe-atunci lucrurile adolescentul de 17 ani. 

Daniela Dumitrescu ne-a vorbit despre faptul că mediul online este unu necontrolat în care pozele postate de noi pot ajunge la persoane nepotrivite, chiar rău intenționate. Însă, expunerea pozelor copiilor noștri pe internet nu este cea mai mare problemă. Pe măsură ce aceștia cresc, online-ul devine pentru ei un mediu în care se simt liberi să spună ce vor, fără să fie sancționați sau judecăți. Aceștia se exprima în grupuri închise, pe care părinții şi profesorii nu au acces. Digital Parents Talks #17 (1)

Prea multă libertate strică?

Cu toţii am trecut prin perioada adolescenței şi încă păstrăm în memorie stările de atunci și multele neajunsuri. Nu este o vârstă ușoară. Adolescența este şi momentul în care avem impresia că nimeni nu ne înțelege. Mai ales părinții. Tocmai de aceea, mulți adolescenți aleg să facă confesiuni persoanelor necunoscute, în defavoarea celor apropiate, fiindcă aceștia nu-i cunosc și sunt imparțiali. În fapt, internetul a înlocuit intimitatea şi sacralitatea familiei tradiționale.

Role playing-ul , la modă printre copii şi adolescenți

Mulţi copii ajung să aibă telefoane inteligente de la vârste fragede, iar părinții nici nu au habar de conținutul pe care aceștia îl accesează. Ei știu că copilul este pe Facebook, însă nu știu în ce grupuri activează acesta şi ce fel de discuții are.
Role playing

Adolescenții preferă tot mai mult relațiile virtuale, de tip role playing (RPG), în defavoarea celor reale. Spre exemplu, există site-uri unde îţi poţi alege persoana de care te vei preface că ești îndrăgostit, de dragul jocului. Căci, fără fantezie, fun-ul dispare. 

Cândva vom fi lupul cel rău pentru copii noștri”

Eşti plictisitoare!” ne va spune, la un moment dat, propriul nostru copil. Asta fiindcă nlipsește energia, inițiativa şi, de multe ori, pofta de viață. Locul de muncă şi activitățile zilnice nu ne lasă prea mult timp pentru joacă. Mai mult, deseori ne jucăm cu cei mici mecanic, parcă din obligație, şi ei simt asta. Cu trecerea timpului, aproape fără să ne dăm seama, apare o distanță tot mai mare între noi şi copii noştri. Mai mult,  în adolescență, unii părinți abia dacă ajung să mai schimbe două vorbe cu adolescentul alături de care împart același acoperiș. 

SoluţiaRelaţii autentice

Să avem o relație foarte bună cu copilul nostru încă de mic şi să ne facem efortul să o păstrăm pe măsură ce creşte. Ideal e ca cel mic să găsească în noi prima sursă de informare şi să nu apeleze la Google.

Daniela Dumitrescu accentuează: „Este tare important să învățăm cum funcționează o relație, să învățăm să o creștem şi să o hrănim”. Din păcate, majoritatea dintre noi nu știm să construim, să păstrăm şi să închidem relații.

Digital Parents Talks #17 (2)

 

 

 

La bază, orice tip de relație, conform metodei ESPERE, are aceste 4 verbe: A CERE, A DA, A PRIMI şi A REFUZA. Dinamica acestor verbe alături de gestionarea conflictelor influențează armonia dintr-o relație.

Ce am mai aflat la #DPT17

Digital Parents Talks #17 (3)

 

  • În Japonia au existat 5 cazuri de tineri care au cerut să se căsătorească cu aplicația telefonului, mergeau până acolo încât, la cinematograf, cumpărau 2 bilete iar pe scaunul de lângă ei puneau telefonul
  • BIF – prescurtare de la “Best Internet Friend”
  • RPG – “Role Playing Games”
  • Pe Facebook, există un grup ascuns denumit #OffTopic, pentru copii şi adolescenți, acesta are peste 192.000 de membri
  • Nicun adult nu are nevoie de ajutorul unui copil! Când un adult cere ajutorul unui copil are intenții suspecte
  • A apărut o carte în limba română despre efectele social media asupra personalității: “Facebook – Fabrica de Narcisiști” scrisă de Teodor Baconschi
  • Pe whatsapp se poate scrie cu bold 🙂

Invitaţii la #DPT17 au fost: Ioana Marinescu (blogger), Daniela Nicoleta Dumitrescu (psiholog), Mădălina Sava (psiholog Interacțiune Socială), Angelica Juracopschi (avocat) şi Amina Tomescu (blogger).

 Discuția a fost moderată de Ana Niculescu.

Mulțumesc, Lavinia Pavel şi Ana Nicolescu, de la Parenting PR, pentru tematica aleasă şi pentru organizare. De asemenea, mulțumesc speakerilor pentru că au acceptat invitația și pentru schimbul constructiv de informații.

Au mai scris despre acest subiect:

Foto: Mihai Răitaru

3 Ani de la #Colectiv: Tragedia ne-a adus mai aproape


65 de tineri au murit în urma incendiului de la #Colectiv. Victima cu numărul 65, Razvan, a murit la aproape doi ani de la tragedia care a curmat viața iubitei sale, Tina, în vârstă de doar 27 de ani.

Ieri, la marșul de comemorare a victimelor #Colectiv, am realizat că durerea,în fapt, ne-a unit. Suntem puternici prin faptul că suntem vulnerabili. Am schimbat mai multe priviri cu oameni care simțeau la fel ca mine, deși erau plini de întrebări și furie, n-au uitat să fie buni și să iubească. În ciuda faptului că viața nu e dreaptă și are multe semne de întrebare.

Am văzut multă tristețe, tăcere și lacrimi în ochi. Durerea neputinței se citea  pe chipurile tuturor. Mai ales că în țară nu s-au schimbat multe lucruri de la fatidica zi. N-am învățat nimic!

Nu-mi vine să cred că au trecut 3 ani și tot acolo am rămas: multe clădiri încă funcționează fără autorizație de la pompieri, spitalele colcăie în infecții intraspitalicești, banca de piele de la Spitalul Grigore Alexandrescu s-a închis și vinovații nu au fost pedepsiți.

Clădirea pionierul încă nu are autorizație de incendiu și acolo încă își desfășoară activitatea un club de dans și arte marțiale, pentru copii.

club dans colectiv

Recomandări:

  • Spectacol:  ”153 de secunde”

Numele vine de la durata incendiului. Spectacolul ”153 de secunde” repune în discuție, dintr-o perspectivă subiectivă, implicațiile politice, morale și afective ale  incendiul din clubul Colectiv.

Detalii: http://www.cndb.ro/spectacole/153-de-secunde

  • Carte: Perechea dragoste, perechea moarte de Flaviu George Predescu

Cartea redă poveste de dragoste a doi tineri care ajung să fie despărțiți prin moarte în urma incendiului Colectiv.”Este o carte dedicată victimelor de la Colectiv, este un răspuns pe care literatura contemporană era datoare să îl dea acelui nefericit eveniment, acelei drame naționale şi este un produs 100% ficțional, dar care păstrează elementele verosimilului. (…) Este o poveste de dragoste care se destramă în urma acestui incendiu. O jumătate din pereche moare în timpul incendiului, într-un club de noapte din Bucureşti, iar personajul care rămâne este măcinat de o depresie, după acea despărțire”, a declarat autorul pentru Agerpres.

Detalii: https://www.raobooks.com/product/perechea-dragoste-perechea-moarte/

  • Documentar: Dezastrul din Colectiv realizat de Discovery Romania

Link: https://www.filmedocumentare.com/dezastrul-din-colectiv/

  • Carte: “De la Monica, Album de amintiri”

Cartea “De la Monica, Album de amintiri” a adunat scrierile şi postările Monicăi Tănăsoiu, decedată în incendiu din Colectiv.

Textele au fost strânse de pe blogul, pagina de Facebook şi Instragram ale Monicăi de către buna prietenă din copilărie, Ana Maria Minescu.

“Iubesc să râd. Cu hohote, să mă doară burta de atâta râs, să-mi curgă lacrimile şi să nu mă pot abţine, iubesc să port o haină care-mi place, iubesc vara, iubesc marea, iubesc plimbările lungi, iubesc pisicile, iubesc discuţiile, iubesc cărţile, iubesc viaţa, iubesc să iubes”, scria Monica Tănăsoiu.
Blogul Monicai: http://paidece.blogspot.com/2009/

Despre Monica: https://www.iqads.ro/articol/33440/in-memoriam-monica-tanasoiu

Teodora Maftei

Portofoliu foto: : http://teo.photography/about/

[Colectiv] Teo Maftei, portretul unei luptătoare: https://www.decatorevista.ro/dor-24-teo-maftei-portretul-unei-luptatoare/

Pentru victimele Colectiv, timpul a înghețat. Ei nu mai sunt și durerea morții lor va rămâne în sufletele noastre. Pe veci.

“Dragostea este o mare prostie!”

Ieri am cumparat o carte despre un boboc de rata care se pierde de familia lui. Ilustratiile ni-l prezinta trist si neajutorat. In incercarea de a-si gasi familia roaga mai multe vietuitoare sa-l ajute. Intr-un final, dupa mai multe peripetii, reuseste sa ajunga acasa si  povestea are un happy end. 

Micuta istorioara este inspirata din clasica povestea a lui Andersen, Raciusca cea Urata, care ne este cunoscuta tuturor. In versiunea scriitorului danez, raciusca este alungata fiindca era diferita, chiar mama ei o descrie “mare si urata” si, desi o iubeste asa cum este, cedeaza presiunilor celor din jur si o roaga sa-si gaseasca un alt camin. Ciudat mod de a iubi! Raciusca intelege ca nu este dorita si pleaca unde vede cu ochii. Ea experimenteaza o lume care pune mare accent pe aparente, in care este iubita fie daca este frumoasa sau daca se poate face utila celorlalti.  Chiar e intrebata la un moment dat de batrana la care doreste sa locuiasca: “Stii sa torci? Dar sa faci oua?”.

Finalul e magic, neasteptat si surpinzator. Cand l-am aflat prima oara, in copilarie, abia m-am abtinut sa nu aplaud, caci, in fapt, raciusca cea urata nu semana cu un boboc de rata fiindca nu era unul, era o LEBADA.

Andersen a scris aceasta poveste fiind inspirat din viata lui, care nu a fost deloc usoara. A provenit dintr-o familie saraca in care tatal sau era cizmar si mama spalatoreasa. Micutul Andersen si-a ajutat de multe ori mama sa spele haine la rau. Tanar fiind, a fost dezamagit in dragoste de mai multe ori, majoriatea iubitelor sale erau fiind deja promise altcuiva. Dupa o ultima mare dezamagire, s-a decis sa ramana burlac si si-a dedicat viata calatoriilor si scrisului. 

Riborg Voigt, Andersen first love

Riborg Voigt, prima mare iubire

Riborg Voigt,  a fost prima mare pasiune a tanarului scriitor. Ea era fiica unui negustor bogat iar Andersen era fiu de cizmar. Insa acest lucru nu i-a impedicat sa lege o puternica prietenie. Mai tarziu, desi ea s-a maritat cu altcineva, aceasta iubire a lasat o puternica impresie asupra marelui povestitor. Atunci cand a murit Andersen avea infasurat in jurul gatului un saculet in care era o scrisoare de la iubita sa. Aceasta a fost arsa fara a fi citita.

Este dragostea o mare prostie?

Oscar Wilde are si el o povestire despre un tanar student care iubea cu pasiune o domnita capricioasa. Aceasta ii promite ca va dansa cu el daca-i va darui un trandafir rosu. Numai ca, vremea trandafirilor trecuse iar tanarul este foarte mahnit din aceasta pricina. Privighetoarea care-i canta in fiecare zi dimineata la ferestra camerei de studiu ii observa tristetea si se decide sa-l ajute. Micuta privighetoare isi da viata pentru ca studentul sa aiba trandafirul mult dorit, rosu ca flacara celei mai aprinse pasiuni. 

Dimineata, cand se trezeste, tanarul observa langa fereastra lui un trandafirul rosu si-si spune “ce noroc!”, fara sa stie sacrificiul presupus. Rupe trandafirul si merge sa-l oferei fetei pe care o iubeste. Aceasta il primeste rece si-i spune  ca trandafirul nu se potriveste cu rochia ei, in plus, nepotul sambelanului i-a daruit un colier din aur. “Oricine stie ca bijuteriile costa mai mult decat florile” sunt ultimele cuvinte rostite de fata inainte sa-i inchide usaTanarul arunca trandafirul in strada si acesta este strivit de o caruta.

In urma acestei dezamagiri, studentul decide ca dragostea este “o mare prostie” deoarece te face sa crezi lucruri care nu sunt adevarate si mai bine te increzi in lucrurile palpabile si in stiinta. 

Si totusi, iubirea poate nu-i o prostie. Poate devine asa atunci cand iubesti persoana nepotrivita. Si cred ca atunci cand gasim oameni care ne seamana, care impartasesc aceleasi valori, am inteles ca aici e marea prapastie, descoperim ca viata in doi poate fi chiar frumoasa. Celalalt nu-i langa noi pentru a ne tine de urat sau pentru a fi un suport moral. E langa noi fiindca vrea sa fie si fiindca inca ne iubeste.

Recomand sa cititi cartea “Povestea vietii mele” de H.C. Andersen, scriitorul pe care toata lumea il citeste si-l iubeste, dar pe care nimeni nu-l cunoaste.

 Recomandare muzicala: Noir Désir – Le Vent Nous Portera

4 lucruri de care să ții cont în e-Commerce

La nivel mondial, tot mai multe magazine online aleg să-și deschidă un magazin fizic. Spre exemplu, Amazon, gigantul retailer online, a ales să-și deschidă o librărie în Seattle. În țara noastră, Elefant.ro și-a înmulțit  punctele de livrare și eMag are un centru de ridicare a coletelor în fiecare oficiu poștal.

Acestă situație se datoarează faptului că numărul persoanelor care aleg să cumpere online a crescut considerabil. Accesul la informație și varietatea produselor online se numără printre motivele care au schimbat preferințele de cumpărare ale consumatorilor. În plus, magazinele online oferă vizitatorilor filtre de căutare tot mai inteligente, cum ar fi căutarea după cele mai populare produse sau căutarea după produsele care au cele mai multe recenzii.

AliExpress, eBay și Alibaba au o ofertă variată și prețuri competitive. Tocmai de aceea, au forte multe vânzări. În țara noastră, intră lunar milioane de produse din China de pe aceste site-uri și oficiile poștale sunt ticiste cu pachete. În e-commerce, competiția a devenit tot mai acerbă și utilizatorii sunt tot mai pretențioși. Tocmai de aceea, trebui să acordăm mare atenție felului în care ne prezentăm business-ul în mediul online și să ținem cont de următoarele sfaturi:

1. Site-ul este la fel de important ca magazinul fizic

Mulți proprietari de business-uri mici consideră că un magazin fizic are nevoie de mai multe resurse decât un magazin online. Cât se poate de greșit! Site-ul este la fel de important ca magazinul fizic, dacă nu chiar mai important. O mare parte dintre clienții care calcă pentru prima dată pragul magazinului,  aleg să acceseze site-ul business-ului de pe telefonul mobil. Aceștia vor să obțină mai multe informații despre produse înainte să  ia o decizie de cumpărare.

Un raport Google din 2016 a demostrat că 58% dintre clienții unui magazin aleg să viziteze site-ul accestuia înainte de a cumpăra ceva.

Strategii in ecommerce
Mai mult, consumatorii renunță să cumpere în momentul în care au parte de o experiență online negativă.

Un studiu realizat de compania Vistaprint în 2016, pe 2000 de respondenți, arată că 45% dintre consumatori aleg să nu cumpere de pe un site care are un design prost realizat. Iar când vorbim de design slab, ne referim în primul rând la funcționalități: link-uri spart, aplicație mobilă care se blochează, căsuță de search dificil de folosit, filtre care nu funcționează etc.
Mai mult, 34% nu sunt gata să cumpere de la un business care nu are un website.

2. Asigură-te că informația de pe site-ul tău este relevantă și actuală

Descrierea produselor, prețurile la ofertă, stocurile disponibile – toate acestea trebuie să fie zilnic actualizate și să corespundă realității. Spre exemplu, în viața reală, nimeni nu mai ține o ofertă de Crăciun până după Anul Nou. În online ar trebui să fim la fel de atenți când vine vorba de oferte.

Și când vorbim de conținut, multe dintre produsele online au o descriere vagă sau nu au descriere. Un exemplu este și firma de pantofi Bata. La un produs listat pe site găsim: o poză, prețul, mărimea, tipul de material și  cam atât.

3. Oferă o experiență online completă

Mai mult de 70% dintre consumatori aleg să se informeze online înainte de a cumpăra un produs. Spre exemplu, un magazin online de saltele trebuie să ofere cât mai multe date tehnice, review-uri și filmulețe demonstrative pentru ca persoana din fața calculatorului să ia cea mai bună decizie de cumpărare (adaptată la nevoile sale), chiar dacă nu testează fizic salteaua.

4. Experiența interactivă cu produsul poate fi egalată cu greu în online

Un lucru pe care un mediu virtual nu-l poate realiza, este faptul de a atinge, simți și mirosi un anumit produs. Așa numita experiență interactivă.
Unele magazine încearcă să compenseze acest lucru prin faptul că oferă o perioadă de testare a produsului – timp în care cumpărătorul îl poate returna în cazul în care nu este mulțumit. E și asta o metodă care atrage clienții.

Conform unui alt studiu realizat de LSA (Local Search Association), majoritatea consumatorilor preferă să cumpere dintr-un magazin fizic deoarece astfel au posibilitatea să interacționeze cu produsele într-un mod unic. Excepția o face generația Z, care a declarat că preferă să cumpere dintr-un magazin online ca să evite costurile de transport. Totuși, să ținem minte că această generație are venituri mici și instabile și nu face cumpărături care au o valoare mare.

Dacă vrem să folosim eficient concluziile acestui studiu, cel mai bine este să oferim consumatorilor posibilitatea de a interacționa cu produsele. Să le dăm motive să viziteze magazinul fizic. Printre acestea se numără: oferte speciale la anumite produse, livrare gratuită sau un bonus special pentru cei care cumpără pe loc un produs.

În plus, oamenii care vor avea o experiență plăcută în magazin în ce privește prețul produselor și interacțiunea cu vânzătorii, vor lua mult mai ușor decizia de cumpărare și vor recomanda și prietenilor produsele acelui magazin.

Care sunt aspectele care contează cel mai mult tine atunci când cumperi online?

 

În social media, autenticitatea este miza supremă

Nimeni nu mai are nevoie de texte. Asta să ne fie clar. Nu este suficient să scrii ceva acolo pe blog-ul companiei. Să scrii câteva fraze drăguțe pe Facebook și să te bazezi pe concursuri de tipul like, share, comment. În acest caz, conținutul tău va rămâne fără ecou. Mai mult, poate să te deservească. Un conținut plictisitor, scris într-un stil apatic, transmite un “big no-no” vizitatorilor.

Noua companie are în centru spiritul 

Trăim un moment în care conceptul tradițional de companie nu mai este valabil. Acum, compania este un loc care adună oameni care au valori comune. În compania de mâine, viziunea, misiunea, valorile – se vor îmbină într-un tot unitar și vor reda spiritul companiei.

În film hollywoodian “Office Christmas Party, apărut anul trecut în decembrie, investitorul refuză să ofere finanțare deoarece nu se identifică cu atmosfera din firma respectivă. Tot mai mult, oamenii buni vor alege ei vor să muncească, companiile nu vor mai avea ultimul cuvânt. Pe piață sunt foarte mulți oameni mediocri, slab pregătiți sau lipsiți de profesionalism. Deci fraza:”dacă tu nu vrei mai sunt încă 100 care așteaptă la coadă” – nu mai ține. Oamenii capabili se numără pe degete. Ideea este că aceștia, sunt și pretențioși, atât în ce privește plata, cât și când vine vorba de mediul de lucru. Banii nu vor mai fi principala motivație pentru mulți dintre ei.

Outsourcing până unde?

Și că tot vorbeam de conținut, din punctul meu de vedere, nu se poate realiza un conținut autentic și valoros,  de către o persoană care lucrează la distanță. Atât la noi, cât și în afară, outsourcing-ul este văzut ca o sursă de profit. Se merge pe formula: cantitate la preț cât mai mic. Însă, pe termen lung, acest model va da greș.

Social branding = identity

Nu se poate construi un brand în social media ignorând identitatea acestuia.

“Cine ești și care sunt valorile tale?” – reprezintă întrebarea pusă tot mai des unei companii. Apoi, vom vrea să vedem dacă este o unitate între ceea ce susține compania în viața reală, ceea ce vedem când vizităm respectiva companie, și în ceea ce simt și gândesc angajații. După care, în social media, ar trebui să răzbată aceeași realitate. O discrepanță majoră între offline și online, poate fi fatală pe termen lung.

Mai puțin PR, mai multă comunicare sinceră

Într-o companie, ascunderea problemelor sub preș, nu face decât să înrăutățească situația. Aici greșește PR-ul, prin faptul că, de multe ori,  alege să nu vorbească despre lucrurile negative, despre greșeli și situații care au scăpat de sub control.

Când se întâmplă lucruri care nu sunt ok, PR-ul ori nu vorbește, ori neagă. Reprezentanții companiei ajung să comunice o problemă numai atunci când sunt puși la zid. Spre exemplu, media descoperă că o companie afectează mediul și dezvăluie public acest lucru. Inițial, compania neagă știrea. Pas greșit. Scandalul capătă proporții și mai mari. După ce membrii board-ului de conducere se consultă, constată că nu au cale de ieșire și sunt nevoiți să recunoască. Apoi vin cu un comunicat de presă în care recunosc fapta, dar susțin că își vor spăla păcatele prin investiții în reciclare sau prin acțiuni umanitate. Răul este diminuat prin compensare. Roșia Montana spune ceva fiecăruia dintre noi. Compania Gold Corporation a investit 10 milioane de euro în campanii media care să ofere o altă realitate și să zică că negrul nu-i atât de negru.

Diferența dintre cine suntem și cine spunem că suntem

O situație reală: în ajunul Crăciunului am făcut cumpărături în Carrefour Orhideea. În magazin erau o mulțime de produse lăsate în dezordine, rafturi goale și angajați care-ți răspundeau în doi peri la cea mai simplă întrebare. Te uitai în jur și vedeai cu cât sictir și chef de viață așezau marfa pe rafturi sau împingeau câte un cărucior cu produse returnate. Unde îți aruncai privirea, vedeai numai fețe încruntate și nemulțumite. Și asta în ajunul Crăciunului! La casă de marcat, casiera, a cărei mutră  ar fi acrit instant un borcan cu murături, a făcut scandal fiindcă nu i-am dat 5 bani. 5 bani! . Mi-am zis ca va fi ultima oară când mai intru acolo. Și nu am mai fost de atunci.

În timp ce mă plimbam prin magazin, am intrat pe pagina de Facebook Carrefour România. Am regăsit un alt Carrefour. Lumea Carrefour virtuală se înfățișa impecabil. Oameni fericiți, mesaje optimiste, zâmbete și multe poze frumoase. Mă întreb, de ce toți angajații pe care i-am văzut în Ajunul Crăciunului în Carrefour erau supărați, nervoși și fără chef de viață? Am mai intrat și în alte supermarket-uri în perioada respectivă și situația nu era aceeași. În plus, diferențele de salarii între lanțurile de supermarket-uri nu sunt foarte mari. Tind să cred că nu numai banii erau cauza acestei atmosfere. Cred că e mai mult vorba de felul în care sunt tratați și de faptul că nu se simt apreciați… Pentru conducere, ei nu contează, sunt doar o mână de lucru și atât. Cred că de aici pleacă totul. Personal, toate mesajele de pe Facebook, pline cu zâmbete și poze frumoase, nu mă vor face să-mi schimb părerea despre Carrefour. Căci acestea este, în mintea mea, ceea ce am văzut, simțit, auzit, și nu ceea ce văd pe Facebook.

Și acest exemplu este valabil în cazul multor companii. Un brand puternic cere unitate identitară la toate nivele.

Sursa foto: misterlogistics.com

 

 

Cum să ne planificăm mai bine ziua?

Drumul spre succes este pavat cu disciplină, răbdare și muncă. O bună organizare face timpul să treacă în favoarea ta. Însă, organizarea nu este suficientă – trebuie să știi să prioritizezi sarcinile în funcție de importanța lor și să te ții în fiecare zi de ceea ce ai stabilit. Fără disciplină, lucrurile pur și simplu nu se întâmplă.

Cel mai bine este să ne plecăm privirea asupra oamenilor care au reușit în viață. Ce fac ei diferit față de noi? Care este rutina lor zilnică? Care sunt secretele succesului lor? După ce s-au pus aceste întrebări mai multor persoane de succes, s-a constatat că aceștia au anumite obiceiuri comune. Printre aceste obiceiuri se numără următoarele:

  1. Se trezesc cu cel puțin o oră înaintea celorlalți

Fie că vorbim de 5 a.m sau 6 a.m., acești oameni se trezesc mai devreme și intră în “starea de flow” care le crește eficiența și luciditatea. Trezitul mai devreme le oferă timp pentru activitatea lor favorită. Fie că citesc o carte, își savurează cafeaua sau practică yoga, ei sunt mereu în alertă. Știu încă de dimineața cum li se va desfășura ziua și care sunt lucrurile pe care vor pune accent.

2. Nu lenevesc în pat după ce a sunat alarma

Recomandat este ca alarma să nu fie lângă pat pentru a evita tendința de a o amâna. Dacă dormim acel somn de 10-15 minute după ce a sunat alarma, corpul nostru continuă să să fie într-o stare de somnolență și nu mai suntem la fel de eficienți. Cel mai bine este ca alarma să fie pusă într-un colț al încăperii și să te ridici din pat în momentul în care sună.

3. Definesc sarcini precise

Atunci când fac agenda pe ziua următoare, fiecare sarcină este trasat cât mai clar. Spre exemplu, task-ul “de cumpărat caiete” nu este suficient de clar, trebuie să notezi “merg la librăria x, la ora y, să cumperi caiete speciale pentru cultura civică”. Dacă task-urile nu sunt concrete și nu le este atribuit un timp anume, au mari șanse să rămână nefinalizate sau amânate pe termen nedefinit.

4. Aleg seara hainele pe care le vor purta a doua zi

În ziua următoare, mintea se va concentra pe task-urile importante și nu vei mai pierde timp și energie în fața unui dulap de haine din care nu știi ce să alegi. Sau, din lipsă de timp, să fii nevoită să alegi lucruri care nu te avantajează sau care sunt incomode.

5. Alocă cel puțin 90 de minute neîntrerupte pentru un task important

Fiecăruia dintre noi îi trebuie un anumit timp pentru a ne deconecta de zgomotul din jur și pentru a intra într-o stare de concentrare care ne permite să fim creativi și să venim cu soluții inovatoare. Rareori, ceva care este realizat mult prea repede, este și de valoare. Dacă vrem să avem cele mai bune rezultate, trebuie să pătrundem în profunzimea proiectului la care lucrăm.

6. Stabilești obiective zilnice, săptămânale și lunare care corespund unui obiectiv mai mare

Spre exemplu, dacă planul tău este ca anul acesta să scrii o carte, scrie în fiecare zi scrii cel puțin 2 pagini din acea carte. Vrei să înveți o limbă străină? Înscrie-te la un curs sau cumpără-ți un manual din care poți să înveți singur. Dorești să faci handmade în timpul liber? Începe prin a te uita la tutoriale de pe You Tube, vorbește cu oameni care deja fac asta etc.

7. Alocă un interval de timp fiecărei activități pe care dorești să o faci

După ce ai clarificat care sunt treburile zilnice, obligatorii și urgente (curățenie, gătit, scos cățelul la plimbare etc.) urmează să te ocupi activitățile care te ajută să fii mai aproape de visul tău. Pentru cele mai bune rezultate, trebuie să aloci un anumit timp în fiecare zi pentru activitatea respectivă. Așa cum un muzician trebuie să exerseze zilnic la instrumentul său muzical. Aici intervine disciplina.

Pentru mulți dintre noi este greu să ne trezim la ore așa matinale sau să ne ținem cu dinții de o anumită activitate. Unii suntem mai ambițioși din fire, alții mai comozi, fiecare dintre noi este diferit. Tocmai de aceea, pentru a reuși, trebuie mai întâi să lucrăm la persoana noastră, și apoi să ne ocupăm de restul. Uneori, modul în care punem problema poate fi greșit. Alteori, de vină sunt împrejurările. Totuși, nimic nu trebuie să ne facă să ne oprim sau să ne dăm bătuți.

Mult succes!

Zăpada, o sursă de bani pentru bugetul de stat

Era o vreme în care zăpada din fața casei cuiva era semnul delăsării și al lenei. Cei mai harnici gospodari erau cu lopata în mână cum se crăpa de ziuă. Era primul lucru pe care îl făceau dimineața. Așa era la țară, dar și la oraș, unde fiecare patron de prăvălie avea grijă să fie luată zăpada din fața magazinului său. Un asfalt plin de zăpadă era o dovadă a lipsei de respect față de clienți.

Bucureștiul anului 2018

De câteva zile în București ninge puternic și viscolește. Cauza este un val de aer rece care vine din Siberia. Întreaga Europă a fost afectată de această răcire bruscă a temperaturii.

Adevărul este că, iarna aceasta nu prea am simțit-o. Abia acum, spre sfârșit, iarna a început să-ți arată colții. Totuși zăpada și gerul nu sunt o anomalie. Ele au fost de când lumea. Diferența o face modul în care gestionăm această situație.

Astăzi am fost în mai multe zone din București și am constatat că zăpada se afla, în toată frumusețea ei, chiar pe zona pietonală. Mai mult, în anumite părți era viscolită și efectiv nu aveai pe unde să mergi.

  1. Aici e în Berceni – așa arăta drumul pietonal

Berceni - drum inzepezit zona pietonala_500x375

2. Piața Revoluției – în “buricul” Bucureștiului se circulă ca la țară

Zapada Piata Revolutiei

3. Mina Minovici, ditamai Institutul Național de Medicină Legală, pe unde trec zeci de oameni într-o zi, părea să aibă drum numai pentru mașini

Nina Minovici intrare inzapezita_500x375

4. Nici la Uniunea Arhitecților situația nu-a fost mai roz – abia puteai trece prin fața clădirii și așa arăta intersecția

Uniunea arhitectilor inzapezita_500x375

5.  La Centrul Național al Cinematografiei – pe Bd. Nicolae Bălcescu

Zăpada, o sursă de bani pentru bugetul de stat 1_500x375

așa arăta drumul pietonal:

Zăpada, o sursă de bani pentru bugetul de stat 2_375x500

Soluții?

  • Unde sunt cei care primesc ajutor social de la stat? De ce nu sunt pe străzi cu câte o lopată în mână?
  • De asemenea, ce fac portarii? Deszăpezirea intra odată în atribuțiile postului. Și așa au nevoie de un pic de mișcare, tot stând ore în șir pe-un scaun. Să mai lase și ei telefoanele și să pună frumos mâna pe lopată.
  • O altă soluție sunt polițiștii comunitari. Mai exact, amenzile. 1000 de lei pentru fiecare loc care nu e deszăpezit. Patronii, în momentul în care îi ustură la buzunar, vor îndrăgi lopata peste noapte.  Și așa se mai strâng câțiva bănuți la bugetul de stat, că tot e nevoie. Până la urmă, plătim pentru decență și siguranță.

Da, poate ne-a luat zăpada prin surprindere – dar nu e o avalanșă sau uraganul Katrina. Echipamente există, oameni care pot deszăpezi sunt – tot ce trebuie făcut este să-i punem la treabă. Corect?

Fericirea îmi scapă printre degete de Agnes Martin – Lugand

Dacă cauți o lectură de tren care va va face să uiți de trecerea timpului, Fericirea îmi scapă printre degete este alegerea potrivită.

Iris are 31 de ani și lucrează la o bancă într-un oraș de provincie situat la 3 ore de Paris. Deși are aparent o viață lipsită de griji, Iris este complet nefericită deoarece visul ei cel mai mare nu se realizase: acela de a croi haine. Lumea ei se prăbusește în momentul în care află că nu fusese respinsă de școala de design la care aplicase după ce terminase liceul, pur și simplu părinții îi ascunseseră scrisoarea de admitere. Aceștia au considerat că croitoria nu este o ocupație potrivită pentru ea.

În căutarea visului din adolescență

Între timp, Iris se căsătorește, se angajează și își sprijină soțul în dorința de a deveni medic.  După mai mulți ani, viața lor de familie se aranjează destul de frumos, el devine un medic chirurg cunoscut, stau într-un cartier select și nu au griji financiare.

Toată existența ei de până atunci este pusă sub semnul întrebării în momentul în care vede un anunț dat de o școala de modă din Paris care căuta eleve. Iris simte că nu face de fapt ceea ce își dorește cu adevărat și că trebuie să facă o schimbare. Alege să-și dea demisia la bancă și să-și urmeze visul. Aplică la școala respectivă în care proba de admiterea era realizarea unei rochii de seară. Lucrează o săptămână la respectiva rochie. În timp ce o croiește simte ca abia acum trăiește. Rezultatul este unul pe măsură și  Iris este admisă la școala de modă.

La Paris începe o nouă viață

Iris muncește cu sârg și dedicare la școala de modă din Paris și deseori rămâne peste program. Atrage atenția Marthei, matroana casei de modă, care pare să afișeze un interes aparte pentru persoana ei. Inițial crede că acest lucru este doar o părere, ca apoi să descopere că matroana o place și dorește să o ajute să realizeze prima ei colecție de modă. Tot ea îi face rost de primele comenzi de creații vestimantare. Iris acceptă totul mai mult din obligație și oarecum silită, deoarece i se spune că dacă nu se conformează va fi exmatriculată.

Fericirea îmi scapă printre degete, Agnes Martin – Lugand, recenzie Fericirea imi scapa printre degete, editura trei
Fericirea îmi scapă printre degete de Agnes Martin – Lugand

Tot în această societate, Iris îl cunoaște pe Gabriel, fiul vitreg al Marthei. Gabriel pare tipul afemeiat și superficial care are în fiecare zi altă femeie. Iris este atrasă de el, dar faptul că are un soț acasă o împedică să cedeze avansurilor lui Gabriel.

Întorsătura de situație: Cine este de fapt Marthe?

Personal, mi-a plăcut întorsătura de situație din carte, căci până la un punct,  povestea lui Iris pare o telenovelă cusută cu fir alb. De fapt, Marthe nu este un înger păzitor, ci o femeie dominată de pofte cu gusturi sexuale dubioase, usor scrântită. Și nici Gabriel nu este cum pare. Imaginea lui de macho  se sparge în bucăți când Iris îi află povestea: fusese adoptat de Marthe și soțul ei și ambii îi făcusere avansuri sexuale. Trăise ca un prizonier în casa lor și făcea tot ce îi ziceau. Toți banii lui aparțiuneau lui Marthe și  fără ea era un nimeni. Aici e punctul culminant al poveștii.

Iris+Gabriel = Lovestory

Într-un final. Iris alege să dea curs iubirii dintre ea și Gabriel când descoperă adevarata fată a bărbatului iubit. În plus,  află că Pierre, soțul în care avea completă încredere, o înșela de ani buni. Și Iris credea că el se poartă rece și distant din vina ei. În fapt, toată căsnicia ei era o mascaradă.

Deși cartea e pe alocuri siropasă, anumite scene intime sunt bine dozate – spre exemplu momentul în care Iris se reîntâlnește cu Gabriel este foarte bine redat, emoționant chiar.

Finalul este telenovelistic, Marthe moare, de fapt, se sinucide. Prin testament îi lasă toată averea lui Gabriel. Iar cei doi pot trăi fericiți, și bogați, până la adânci bătrîneți.

Tu ai citit cartea? Cum ți s-a părut?

 

La mulți ani, 2018! Rămas bun, 2017!

2017 a fost pentru mine un an greu și dificil. Un an în care am constatat, încă o dată, că nu te poți baza decât pe tine. Chiar și cei dragi, familia, prietenii, te pot lăsa când îți este mai greu. Tocmai de aceea, este bine să nu depinzi de nimeni. Așa cel puțin nu ești dezamăgit și nu-ți consumi toată energia încercând să-l face pe celalalt să înțeleagă lucruri care pentru tine sunt clare ca lumina zilei.

Uneori, e bine să-l lași pe cel de lângă tine, fie prieten sau iubit, să se lovească cu capul de zid și să învețe din experiențe. Chiar dacă acestea sunt dureroase. M-am resemnat cu gândul că, în lumea asta, nu poți salva pe nimeni care nu vrea să fie salvat. Și uneori, dacă încerci, sfârșești prin a te îneca împreună cu el.

_DSC7824

Cred că scopul unei relații, de orice tip, este evoluția. Iar dacă acest lucru nu se întâmplă înseamnă că undeva există o problemă. Nu poți iubi pe cineva și în același  timp să fugi de reponsabilități. Dacă s-ar putea, cu toții am vrea să stăm toată ziua și să ne uităm la seriale, să mâncăm pop-corn și să bem bere.

Pentru mine, 2017 a însemnat ieșirea din zona de confort din toate punctele de vedere. Am citi mai puțin, am muncit mai mult. Totuși, mi-e tare dor de lungile mele plimbări cu bicicleta (mi-a fost furată) și de prietenii pe care nu i-am mai văzut de luni bune. Tot în 2017 am dormit mai puțin și am făcut mai puțină mișcare. Însă, n-am avut nicio problemă gravă de sănătate și toți cei dragi sunt sănătoși.

Ce vreau să fac în 2018

  • să-mi iau bicicletă  și să mă plimb cât mai des cu ea;
  • să ajung în Iași și să văd o bună prietenă;
  • să iau permisul (Doamne Ajută!);
  • să citesc mai mult (am rămas mult în urmă);
  • să mă văd mai des cu oameni dragi;
  • să pun accent pe lucrurile care chiar contează și mă fac fericită;
  • să văd mai multe filme bune;
  • să merg la sală și/sau la bazin;
  • să învăț Adobe Audition;
  • să fiu mai disciplinată și mai organizată.

În timp ce scriu se aud artificiile. În curând 2018 își va intra deplin în drepturi și 2017 va fi doar o amintire. Zbucium, tristețe, bucurie – toate pe aceeași linie.

Pe măsură ce trec anii, constant că cel mai greu este să îmbrățișezi schimbarea și să-ți păstrezi spiritul tânăr în ciuda greutăților inerente vieții și a dezamăgirilor.

Cred că suntem fericiți atunci când ne urmăm inima, chiar dacă ne expunem la riscuri și dezaprobare din partea celor apropiați (căci străinii nu contează). Până la urmă, viața e a noastră și noi o trăim, nu ei, și dacă simțim că trebuie să facem ceva, atunci să facem. Ezitarea nu face decât să ne țină într-o zonă gri care ne îmbolnăvește cu fiecare zi care trece, ne depersonalizează și ne alungă bucuria de a trăi.

Și da, 2018 sună mai bine decât 2017! Nu-i așa? 🙂

P.s. Prima lectură pe 2018 va fi Juniper. Fetita născută prea devreme de Kelley Benham French

 

 

Un cântec care mi-a plăcut, auzit azi:

Tu mai trimiți mesaje de Crăciun?

Au trecut 3 ani de când nu mai trimit mesaje de Crăciun. În perioada liceului și a studenției știu că luam la rând toată agenda și trimitem câte un “Crăciun fericit!” sau “La mulți ani!”. La început, nu-mi plăcea să repet mesajele, așa că, încercam să scriu ceva personalizat  pe fiecare persoană în parte. Bine, atunci aveam în agendă 20, maxim 30 de persoane, nu depășeam suta, ca acum. Ulterior, când am observat că mesajele personalizate îmi ocupă foarte mult timp, și rareori celălat își dă seama că m-am străduit să scriu ceva original, am cedat și eu tendinței de a trimite mesaje în masă. Le personalizam doar pe cele trimise persoanelor apropiate. Rata de răspuns la mesajele trimise era de 20%-30%. Încă o dezamăgire.  De ce cel care a primit o urare, un mesaj de felicitare, un gând bun – pur și simplu le ia de-a gata și rareori spune “mulțumesc”? Nu-i ceri să-ți compună o sonată sau să-ți trimită o urare în schimb, doar să-ți confirme primirea și să-ți mulțumească. M-am întrebat de multe ori acest lucru. În anii următori n-am mai trimis mesaje de Crăciun. Doar am răspuns la mesajele pe care le-am primit.

Suntem prea ocupați sau pur și simplu fără chef?

Viața în capitală este complicată. Numai cei care vin să trăiască aici pot să înțeleagă de ce Bucureștiul schimbă oamenii în felul în care îi schimbă. E mult prea mult stres în aer. Iar toate acestea gânduri se transformă în griji care ne macină zi de zi. De multe ori prețul plătit pentru o viață decentă este privarea de libertate. Cauți un job care să plătească chiria fiindcă nu ai de ales. Dacă mai ai un copil lucrurile se complică și mai tare.

În acest context, devenim atât de preocupați de ceea ce ne macină încât uităm să ne bucurăm de ce este în jurul nostru. Vedem într-un mesaj de Crăciun doar cuvintele și atât. De multe ori ni se pare inutil să mai răspundem și să încurajăm acest circ prost numit Crăciun. O sărbătoare în care toți comercianții se gândesc ce să-ți mai bage pe gât – așa cum afirma bătrânul Scrooge. 🙂

Nu există “prea ocupat” atunci când vine vorba de Crăciun

Suntem ocupați fiindcă vrem să fim ocupați. Ne place așa. La popul opus, prea mult timp liber ne-ar face să ne gândim la tâmpenii și chiar să le punem în practică. Ar fi și mai rău. Totuși, chiar dacă nu lucrăm în PR, atunci când primim o urare, nu ne dor degetele să spunem un “mulțumesc”. Și ce dacă primim mai multe? “Mulțumesc” este un cuvânt scurt :).

Deși ziceam în dreapta și stânga că detestăm comercialismul, mall-urile sunt pline. Și toate aceste cumpărături le facem cu timp din viața noastră. Când vine vorba de cumpărături, ca prin minune, unii dintre noi par să aibă tot timpul din lume.

Cred că singurii care sunt îndreptățit să zică că, nu au timp, sunt familiile cu copii. Iar cei care nu au încă un copil nu pot să înțeleagă cât de radical ți se va schimba viața. Cei care au copii și au și o bonă nu intră în discuție.

Mesajele “one to one”de Crăciun au devenit demodate

Mai întâi s-au demodat felicitările, apoi sms-urile și în cele din urmă mesajele trimise prin email. În ultimul timp se poartă să lași câte un mesaj pe wall despre cât de mult te bucuri tu că a venit Crăciunul și că vrei ca toată lista ta să simtă “magia” Crăciunului. Comunici cu toți și cu niciunul în mod direct, cam asta-i senzația.

Mi-ar plăcea să văd și mesaje de Crăciun în care să spunem cu adevărat ce ne dorim, nu doar banalități care sună bine. Însă, cred ne lipsește curajul.

 

Sursa imagine: southernliving.timeinc.net