Iulia Cimpoeru – Page 2

Joker, să-aruncăm cu roșii sau să-l punem pe tron

Când ai avut ultima oara senzația că ceea ce trăiești nu e viața ta? Ca și cum lucrurile din jur te strâng și nimic nu este așa cum ar trebui să fie. Despre asta e Joker, ultimul film a lui Todd Phillips (WarDogs, The Hangover).

Joaquin Phoenix (Her, Walk the Line) îl interpetează pe Arthur Fleck, un individ aflat la marginea societății, trecut de 40 de ani, care locuiește împreună cu mama sa într-un bloc insalubru. Acesta suferă de o rară afecțiune psihică: în momentul în care este stresat sau ceva îl supără, râde incontrolabil. Atunci când nu se poate opri din râs, întinde un card persoanelor din jurul lui pe care este specificată afecțiunea de care suferă și cum se manifestă. Oamenii citesc, ridică din umeri și-l ignoră apoi.

Acțiunea filmul are loc la începutul anilor 1980, în Gotham City, într-un moment în care orașul fierbea, ca o oală sub presiune, din cauza nedreptății și abuzurilor. Ca să-și câștige existența, Arthur Fleck, are un job de clovn stradal, unde este deseori bătut. Arthur e văzut ca un ciudat de colegii de muncă, aceștia se simt inconfortabil în preajma lui și de multe ori îl iau peste picior (faza cu pistolul). Pentru șefi, Arthur este angajatul-problemă, care mereu are o dramă.

Însă, cu toate că Joker este un bărbat la marginea societății, un asistat social cu probleme mintale, acesta spune lucrurilor pe nume într-un fel aparte.

Is it just me, or is it getting crazier out there?

Dialogurile din film sunt foarte bine scrise, în ele predomină sarcasmul și tristețea.

Arthur Fleck: I don’t want you to worry about money, mom. I mean, everybody’s telling me that my standup’s ready for the big clubs.
Penny Fleck: But what makes you think you could do that?
Arthur Fleck: What do you mean?
Penny Fleck: I mean, don’t you have to be funny to be a comedian?

Cel mai mare vis al lui Arthur este să devină un comediant celebru, fiind un admirator înfocat al prezentatorului Murray Franklin, interpretat de Robert De Niro. În fapt, cea mai plăcută parte a zilei, pentru el și mama sa, este să privească acel show.

[Arthur is watching Murray Franklin’s show on TV in Penny’s hospital room]
Murray Franklin: And finally, in a world where everyone thinks they could do my job, we got this videotape from Pogo’s Comedy Club, right here in Gotham. Here’s a guy who thinks he could just keep laughing, it’ll somehow make you funny. Check out this joker.
[the footage shows Arthur, at the comedy club earlier, as he was laughing uncontrollably]
Arthur Fleck: Oh, no.
[Arthur watches the footage of his standup joke]
Arthur Fleck: School, as a kid, my mother would say, “You should enjoy it. One day you’ll have to work for a living.” No, I won’t, ma. I’m going to me a comedian.
[as he watches himself, Arthur laughs at his own joke]
Murray Franklin: You should have listened to your mother.
[the audience at Murray’s show laugh]

Dincolo de povestea filmului, Joker impresionează, încă de la început, prin cadrele cinematografice care amintesc de Taxi Driver și The King of Comedy. Mai mi-a plăcut faptul că povestea personajului este redată într-o manieră simplă, autentică.

Totuși, filmul îți pierde o parte dintre spectatori după ce Arthur ucide trei tineri bogați la metrou. Acest act se transformă într-o mișcare socială împotriva bogaților și a nedreptății care există în lumea capitalistă. Joker devine simbolul protestatarilor și întregul oraș este luat cu asalt de aceștia. De aici, filmul devine previzibil.

Joker devine simbolul indivizilor invizibili care fac lumea asta să meargă, care muncesc din greu, de dimineața până seara, trăiesc în niște case mici, întunecate și murdare, și mor fără ca nimeni să nu le știe numele. De cealaltă parte sunt cei puțini, bogați și puternici. Cei care sunt în stare să distrugă viața cuiva, peste noapte, fără să aibă cea mai mică mustrare de conștiință. Aceasta îi scrie periodic scrisori politicianului cerându-i ajutorul. Zi de zi, lună după lună, an după an, femeia trăiește cu speranța că va primi un răspuns. Arthur este furios pe această situație.

În fapt, ne dăm seama spre sfârșitul filmului, că povestea spusă de maică-sa este adevărată, el fiind copilul omului politic care-a mușamalizat totul pentru a evita un scandal. Deși, când e confruntat de Arthur, politicianul îi spune că n-a avut nimic de-a face cu maică-sa, că e o nebună și că el a fost înfiat. În fapt, el aranjase totul. Ne dăm seama de asta când vedem o fotografie cu maică-sa din tinerețe pe spatele căreia scria “I love you smile” și pe spate apăreau inițialele politicianului.

Oamenii care te mint în față în timp ce te privesc în ochi sunt cei mai perfizi. Culmea este că ei sunt și genul de oameni care reușesc să urce în ierarhia socială. Mi-a plăcut replica lui Arthur când îi strigă omului politic că nu poate vorbi unor persoane atâta timp cât nu a trăit o singură zi viața lor.

Filmul este povestea unei drame redată în detalii, cred asta impresionează. Și faptul că audiența poate empatiza cu acest bărbat care crede că moartea lui poate fi mai importantă decât viața, care poate număra pe degetele de la o mână momentele în care a fost fericit.

Filmul merită văzut atât pentru imaginile cinematografice, pentru dialog, cât și pentru jocul actoricesc.

Tips: Ochii actorului nu-i vei uita ușor.

Câteva filme care mi-au atras atenția la Tiff 2019

Am regăsit la fel de proaspăt orașul studenției mele, Clujul. Deși atunci când am venit pentru prima oara aici accentul ardelenesc nu mi-a atras așa mult atenția cum mi-a atras acum.

O dată pe an, în România, Tiff reprezintă acea gură de aer de care avem cu toții nevoie. Întânirea cu oameni inteligenți, pasionați de filme și cărți este de-a dreptul revigorantă. Iar prin filme avem acces la lumi care ne sunt inaccesibile, la diferite moduri de a privi viața și reda viața. Mi-a plăcut mult filmul lui Louis Garrell, Un om fidel, al cărui subiect nu se remarcă atât prin originalitate secenariului, ci prin felul în care povestea este redată, pe un ton umoristic, personal. Și mai mi-a plăcut că autorul crede într-o iubire care nu pălește odată cu trecerea anilor. Și da, relațiile romantice sunt complicate.

Un alt film care mi-a atras atenția, este Cel mai frumos cuplu, în regia lui Sven Taddicken. Povestea e simplă, ea, o fată frumoasă și simplă se îndrăgostește de un băiat rău. Rămâne însărcinată și el nu recunoaște copilul. Își crește singură fetița, cu ajutorul mamei. Tatăl este acel străin care ăi vizitează o dată sau de două ori pe an. Fetița se transformă într-o adolescentă frumoasă și inteligentă, cu un aer suav. Deodată, tatăl dorește să reia legăturile cu ea. Însă, ceea ce urmează nu este o poveste cu happy-end. În film este puternic redat și conflictul dintre generații, fata are o fetiță la rândul ei și un soț. Aceasta decide să se despartă fiindcă iubirea dintre ei dispăruse. Mama nu-i înțelege și nu-i aprobă această decizie. Scena finală, discuția dintre mamă și fiică, după mulți ani în care durerea nu a fost rostită, are un farmec aparte. În fapt, mai mulți oameni decât am vrea să credem reacționează rațional și nu fac delimitarea dintre bine și rău, doar dintre ceea ce este plăcut și neplăcut. Filmul chiar merită văzut.

Nu-i de pierdut nici filmul lui Almodovar, Durere și Glorie, fiecare dintre noi regăsindu-ne la un moment dat în personajul principal. Povestea este redată în stilul filmelor regizorului spaniol, cu un dialog direct, sincer, fără timpi morți. Va apărea în curând și în cinema. De bifat.

Umoristul, în regia lui Michaek Idov, este un alt film care mi-a atras atenția. Regizorul trăiește în Berlin iar filmul a fost filmat în Cehia și în Rusia. Actorul din rolul principal are foarte multă experiență pe scena teatrelor din Moscova, fiind cunoscut acolo. A interpretat rolul magistral. El face 90% din film, dacă mă pot exprima așa. Reușește să arate diferit în funcție de scena jucată, își schimbă vocea, postura, felul de a privi. Uneori seamănă cu Mr Bean, atelori pare a fi Leonard Cohen. Și da, este genul oricui de bărbat.

Merită bifat și filmul despre viața criticului de film Pauline Kael (What she said: The art of Pauline Kael) ne arată că fără pasiune și dedicare arta devine inutilă. Pauline credea cu convingere în rolul criticului de film, și știa că e mai important să ai curajul de a spune ceea ce crezi, altfel totul nu-i decât promovare.

Minunățiile văzute la PRIMAVERA. Ce mi-a plăcut cel mai mult. FOTO

În perioada 20 februarie-9 martie, Galeria Galateca găzduiește expoziția Primavera, din cadrul Salonului de Artă și Design, ediția a VI-a. Ocazia perfectă să găsești cadouri unicat sau în serie limitată, realizate manual, alături de bijuterii vintage.

Am intrat cu pas timid în Galeria Galateca într-o zi de sâmbătă, inițial am vrut să trec pe lângă expoziție dar câteva desene grafice din geam mi-au atras atenția. Înauntru, erau foarte multe lucruri care-ți atrăgeu atenția, începând de la accesorii până la haine și poșete. Prețurile nu foarte piperate.

Ilustrațiile prezente mi-au plăcut foarte mult, m-au dus cu gândul la copilărie și la primăvară. Mi s-a făcut un dor teribil de soarele de primăvară sau de aerul proaspăt de munte.

În timp ce priveam lucrurile din jur, m-am gândit, dacă tot dăm banii pe ceva, de ce să nu-i dăm pe o creație de autor, fie că vorbim de o bijuterie, un obiect sau o haină. Multe dintre lucrurile pe care mi se cumpărăm se uzează foarte repede sau nu ne mai plac, poate, dacă am cumpăra mai înțelep, mai rar și mai calitativ, ar fi mult mai bine. Fix filosofia asta este prezentă și în cartea lui Dominique Loreau, „Arta simplității”.

În spatele unui lucru realizat manual se pune atât talent, cât și pasiune și suflet. Un om poate a pierdut niște nopți cu gândul cum să facă o anumită bijuterie sau o haină, în încercarea de a găsi acel „ceva” care exprimă cel mai bine stilul său. Liniile, individualitatea, finisajul, atenția la detalii, toate acestea fac diferența, în final.

Fiecare creator dorește să fie cunoscut prin stilul pe care îl are, fiecare vrea să facă ceva distinct și unic. În timp, acest stil personal conferă valoare.

Fie că cumpărăm sau doar ne inspirăm, obiectele unicat, realizate manual în ateliere micuțe, există să facă lumea noastră mai frumoasă și plină de farmec.

Printre brand-urile participante am remarcat:

Bizar Concept bu Simona Girbou– cercei, pandativ, inele (argint)– o lucrătură fină și elaborată, cât mai neconvențională, se remarcă prin individualitatea fiecărei piese.
Lelograms by Tammy Joanna – stil minimalist, forme geometrice care trimit la forma corpului uman, în vogă în mediul urban designer
Most Precious – brand îndrăzneț și delicat în același timp, piese statement, realizate manual, în serie mică și fiecare bijuterie este unicat.
Contemporia – Dream.Scapes – bijuteriile îmbină elementele geometrice simple și elementele organice. Create pentru a fi extensii ale personalității celui care le poartă.
Efemere – eșarfe din mătase naturală pictate manual, unicat.
Smallet – accesorii piele (mie mi-au plăcut brățările care aveau un mesaj personalizat). Stil descris drept autonom, minimalist, unic.
Bluzat – colecția de cocktail este foarte interesantă.
Rad Pay Ground by Taranu Ioana– haine custom made care au un mare potențial din punctul meu de vedere.
Le Dot – produse din piele finuț făcute.
Lady Magpie – brățări din piele foarte frumoase, produse care au motivul Mărțișorului.
Marie Nouvelle by Maria Dermengiu – multe produse te trimit cu gândul la primăvară

Mai sunt doar câteva zile până la sărbătoarea Mărțișorului și până la Ziua Femeii. Găsirea cadoului perfect, unic și special nu-i o sarcină tocmai ușoară. Cadoul nu-i este despre cât bani dai pe un lucru, ci despre semnificația ascunsă a acelui obiect. Cred că atunci când dăruim ceea ce ne-ar plăcea să primim, șansele ca darul nostru să fie apreciat sunt mult mai mari.

Vrei să-ţi spun un secret despre mami?

“Vrei să-ţi spun un secret despre mami?” scrisă de Ioana Chicet Macoveiciuc te va captiva usor si iremediabil. Candoarea poveştrii este dată de limbajul folosit, iar perspectiva povestitorului este una nouă în peisajul cărților pentru copii: mama, ajunsă la vârsta adultă, se adresează fiicei sale din prezent pe un ton intim, plin de dragoste.

Şi mamai a fost odată copil

Începutul cărţii o prezintă pe mamă pe când era doar o fetiță de-o șchioapă, zglobie şi jucăușă. O fetiță care face foarte multe pozne: se ascunde în dulapul cu dulcețuri, deschide sertarele, pictează pereții, se cațără peste tot etc.

În fapt, acestă rememorare ne emoționează pe fiecare dintre noi datorită factorului identificator. Deși suntem acaparați de prezent, cu noutatea şi provocările sale, trecutul păstrează în sine o anumită nostalgie de care ne este încă tare dor. E nevoie să avem curaj să privim în interiorul nostru şi să regăsim pe noi, cei de odinioară, pe părinții noștri şi locurile care ne-au fost dragi. Amintindu-ne cum eram în copilărie, cum vedeam şi simţeam lucrurile şi lumea din jur, vom reuși să ne înțelegem mai bine propriul copil.

Secretul lui MAMI:

Secretul cel mai mare al lui mami este faptul că este şi ea OM. Şi acest om îşi iubește copii cu o forță egală cu a universului. Mami e făcută din carne şi oase, ca noi toți. Şi, deși pare să aibă mai mereu să aibă superputeri, şi ea are nevoie să doarmă, să mănânce şi, din când în când, să petreacă timp cu tati pentru a-şi reface puterile.

Copii nu ştiu şi nu văd multe lucruri care ţin de existenta de zi cu zi. Ei nu au grija zilei de mâine şi nici nu trebuie să o aibă. Pentru a le păstra intactă naivitatea, părinții încearcă să-i protejeze cât mai mult posibil, nu le spun problemele lor, sau le mușamalizează gravitatea. Cei mici nu înțeleg că atunci când suntem obosiți putem fi lipsiți de răbdare şi iritați. Copii pot crede că ei sunt de vină pentru comportamentul nostru. Se învinovățesc chiar fără să ne spună. De aceea, cărțile care deschid subiecte sensibile şi delicate sunt mai mult decât binevenite.

Ioana a lucrat aproape doi ani la această carte. A scris şi a rescris textul de mai multe ori. Fiindcă, atunci când scriem pentru cei mici nu-i tocmai simplu să găsim acele imagini care să-i atingă, să-i emoţioneze şi să-i facă să-şi pună întrebări.

Pagina mea favorită din carte:

Copii prezenţi la eveniment s-au simţit în largul lor, au avut un hol foarte mare la dispoziţe pe unde au alergat în voie, au mâncat proăjituri, au colorat şi desenat. Per total, atmosfera a fost veselă şi prietenoasă.

Ne bucurăm că am participat la această lansare. Mulţumim Ioana pentru oportunitate. Multumim celor care au adus bunatati si celor care s-au jucat cu cei mici.

Care-i partea ta favorită din carte? Dar a copilului tău?

Câteva soluţii pentru clienţi mulţumiţi

Cu toţii știm că, succesul unui business, este în strânsă legătura cu nivelul de satisfacere al fiecărui client în parte. În prezent, numai 11% dintre mesajele trimise către un brand primesc un răspuns. Iar acest procent este oarecum îngrijorător. Un răspuns formal, de tipul “mulțumim pentru că ne-aţi scris. Vom comunica mai departe solicitarea Dvs. O zi buna!” – iar apoi nu se face nimic concret în privinţa sesizării – e a un alt big don’t.

Câteva aspecte de care să ținem cont atunci când vream să-i ascultăm pe clienții noștri:

clienții sunt mai întâi persoane, şi apoi useri – să înţelegm când ne spun “Am avut o zi prostă!”
să știm cât mai multe despre ei: educație, venit, când au accesat site-ul (pagina de Facebook), de pe ce dispozitive, care este mediul de comunicare preferat, cât au stat pe anumite pagini, care sunt cele mai citite, comentate articole de pe blog etc.
în medie, un client așteaptă mai bine de 11 ore până să primească un răspuns, majoritatea brandurilor îşi lasă clienţii să aştepte – iar aceștia ajung să se simtă neglijați şi realaţia brand-consumator are de suferit.

Când vorbim despre diferența dintre monitorizare și comunicare, putem spune următoarele: Monitoring sees the trees; listening views the forest*. Cu alte cuvinte, prin monitorizare, avem date despre fiecare utilizator în parte, date care sunt apoi suprapuse, iar ascultarea este cea care ne oferă imaginea de ansamblu.

Ascultarea este cea care încearcă să înțeleagă semnificația datelor colectate, rațiunea care a stat în spatele luării anumitor decizii.

Câteva soluții pentru o mai bună gestionare a mesajelor venite din partea clienţilor:

centralizează toate mesajele primite din rețelele sociale pe o singură platformă
pune alerte pentru fiecare menționare a numelui brand-ului – în social media, pe forumuri, bloguri, presă etc.
grupează mesajele în funcție de urgența acestora
ține cont de subiectul mesajului, comunică-l către departamentul abilitat (tehnic, hr, vânzări etc.)
evită să dai un răspuns vag la o problemă concretă
personalizează cât mai mult fiecare răspuns
nu uita de “follow up“!

Prin menținerea unei ascultări active, brand-ul are numai de câștigat. Şi câștigul este unul pe termen lung.

*Monitorizarea vede copaci, ascultarea vede pădurea

Relațiile virtuale nu ne hrănesc, ne preocupă

Relaţiile virtuale nu ne hrănesc, ci ne preocupă” a precizat psih. Daniela Dumitrescu în cadrul întâlnirii “Digital Parents, ediţia cu numărul 17. Toţi părinții ar trebui să-şi pună următoarea întrebare: “Cum vreau să arate copilul meu ca adult?” Aici vorbim despre valori, principii, comportamente – toate acestea îl vor defini în viața adultă. Şi, în contextul în care fericirea lui consta în câte like-uri a primit, ce îl va caracteriza? Va fi el un adult echilibrat? Va putea întreține şi dezvolta relații armonioase?

„Nu e iubita mea, e crush-ul meu” a afirmat un puști, în cadrul unei ședințe de terapie cu Daniela. Deşi cei doi aveau conversații intime, dacă ar s-ar fi întâlnit cu fata respectivă pe stradă, nici măcar n-ar fi salutat-o. „În fond, acest crush în virtual are şi părți bune, nu trebuie să cheltui bani ca să o scot în oraș, cum ar fi într-o întâlnire reală. Şi, dacă te părăsește, nu suferi” – aşa vedea pe-atunci lucrurile adolescentul de 17 ani.

Daniela Dumitrescu ne-a vorbit despre faptul că mediul online este unu necontrolat în care pozele postate de noi pot ajunge la persoane nepotrivite, chiar rău intenționate. Însă, expunerea pozelor copiilor noștri pe internet nu este cea mai mare problemă. Pe măsură ce aceștia cresc, online-ul devine pentru ei un mediu în care se simt liberi să spună ce vor, fără să fie sancționați sau judecăți. Aceștia se exprima în grupuri închise, pe care părinții şi profesorii nu au acces.

Prea multă libertate strică?

Cu toţii am trecut prin perioada adolescenței şi încă păstrăm în memorie stările de atunci și multele neajunsuri. Nu este o vârstă ușoară. Adolescența este şi momentul în care avem impresia că nimeni nu ne înțelege. Mai ales părinții. Tocmai de aceea, mulți adolescenți aleg să facă confesiuni persoanelor necunoscute, în defavoarea celor apropiate, fiindcă aceștia nu-i cunosc și sunt imparțiali. În fapt, internetul a înlocuit intimitatea şi sacralitatea familiei tradiționale.

Role playing-ul , la modă printre copii şi adolescenți

Mulţi copii ajung să aibă telefoane inteligente de la vârste fragede, iar părinții nici nu au habar de conținutul pe care aceștia îl accesează. Ei știu că copilul este pe Facebook, însă nu știu în ce grupuri activează acesta şi ce fel de discuții are.

Adolescenții preferă tot mai mult relațiile virtuale, de tip role playing (RPG), în defavoarea celor reale. Spre exemplu, există site-uri unde îţi poţi alege persoana de care te vei preface că ești îndrăgostit, de dragul jocului. Căci, fără fantezie, fun-ul dispare.

„Cândva vom fi lupul cel rău pentru copii noștri”

„Eşti plictisitoare!” ne va spune, la un moment dat, propriul nostru copil. Asta fiindcă ne lipsește energia, inițiativa şi, de multe ori, pofta de viață. Locul de muncă şi activitățile zilnice nu ne lasă prea mult timp pentru joacă. Mai mult, deseori ne jucăm cu cei mici mecanic, parcă din obligație, şi ei simt asta. Cu trecerea timpului, aproape fără să ne dăm seama, apare o distanță tot mai mare între noi şi copii noştri. Mai mult, în adolescență, unii părinți abia dacă ajung să mai schimbe două vorbe cu adolescentul alături de care împart același acoperiș.

Soluţia? Relaţii autentice

Să avem o relație foarte bună cu copilul nostru încă de mic şi să ne facem efortul să o păstrăm pe măsură ce creşte. Ideal e ca cel mic să găsească în noi prima sursă de informare şi să nu apeleze la Google.

Daniela Dumitrescu accentuează: „Este tare important să învățăm cum funcționează o relație, să învățăm să o creștem şi să o hrănim”. Din păcate, majoritatea dintre noi nu știm să construim, să păstrăm şi să închidem relații.

La bază, orice tip de relație, conform metodei ESPERE, are aceste 4 verbe: A CERE, A DA, A PRIMI şi A REFUZA. Dinamica acestor verbe alături de gestionarea conflictelor influențează armonia dintr-o relație.

Ce am mai aflat la #DPT17

În Japonia au existat 5 cazuri de tineri care au cerut să se căsătorească cu aplicația telefonului, mergeau până acolo încât, la cinematograf, cumpărau 2 bilete iar pe scaunul de lângă ei puneau telefonul
BIF – prescurtare de la “Best Internet Friend”
RPG – “Role Playing Games”
Pe Facebook, există un grup ascuns denumit #OffTopic, pentru copii şi adolescenți, acesta are peste 192.000 de membri
Nicun adult nu are nevoie de ajutorul unui copil! Când un adult cere ajutorul unui copil are intenții suspecte
A apărut o carte în limba română despre efectele social media asupra personalității: “Facebook – Fabrica de Narcisiști” scrisă de Teodor Baconschi
Pe whatsapp se poate scrie cu bold 🙂

Invitaţii la #DPT17 au fost: Ioana Marinescu (blogger), Daniela Nicoleta Dumitrescu (psiholog), Mădălina Sava (psiholog Interacțiune Socială), Angelica Juracopschi (avocat) şi Amina Tomescu (blogger).

Discuția a fost moderată de Ana Niculescu.

Mulțumesc, Lavinia Pavel şi Ana Nicolescu, de la Parenting PR, pentru tematica aleasă şi pentru organizare. De asemenea, mulțumesc speakerilor pentru că au acceptat invitația și pentru schimbul constructiv de informații.

Au mai scris despre acest subiect:

Foto: Mihai Răitaru

3 Ani de la #Colectiv: Tragedia ne-a adus mai aproape

65 de tineri au murit în urma incendiului de la #Colectiv. Victima cu numărul 65, Razvan, a murit la aproape doi ani de la tragedia care a curmat viața iubitei sale, Tina, în vârstă de doar 27 de ani.

Ieri, la marșul de comemorare a victimelor #Colectiv, am realizat că durerea,în fapt, ne-a unit. Suntem puternici prin faptul că suntem vulnerabili. Am schimbat mai multe priviri cu oameni care simțeau la fel ca mine, deși erau plini de întrebări și furie, n-au uitat să fie buni și să iubească. În ciuda faptului că viața nu e dreaptă și are multe semne de întrebare.

Am văzut multă tristețe, tăcere și lacrimi în ochi. Durerea neputinței se citea pe chipurile tuturor. Mai ales că în țară nu s-au schimbat multe lucruri de la fatidica zi. N-am învățat nimic!

Nu-mi vine să cred că au trecut 3 ani și tot acolo am rămas: multe clădiri încă funcționează fără autorizație de la pompieri, spitalele colcăie în infecții intraspitalicești, banca de piele de la Spitalul Grigore Alexandrescu s-a închis și vinovații nu au fost pedepsiți.

Clădirea pionierul încă nu are autorizație de incendiu și acolo încă își desfășoară activitatea un club de dans și arte marțiale, pentru copii.

Recomandări:

Spectacol: ”153 de secunde”

Numele vine de la durata incendiului. Spectacolul ”153 de secunde” repune în discuție, dintr-o perspectivă subiectivă, implicațiile politice, morale și afective ale incendiul din clubul Colectiv.

Detalii: http://www.cndb.ro/spectacole/153-de-secunde

Carte: Perechea dragoste, perechea moarte de Flaviu George Predescu

Cartea redă poveste de dragoste a doi tineri care ajung să fie despărțiți prin moarte în urma incendiului Colectiv.”Este o carte dedicată victimelor de la Colectiv, este un răspuns pe care literatura contemporană era datoare să îl dea acelui nefericit eveniment, acelei drame naționale şi este un produs 100% ficțional, dar care păstrează elementele verosimilului. (…) Este o poveste de dragoste care se destramă în urma acestui incendiu. O jumătate din pereche moare în timpul incendiului, într-un club de noapte din Bucureşti, iar personajul care rămâne este măcinat de o depresie, după acea despărțire”, a declarat autorul pentru Agerpres.

Detalii: https://www.raobooks.com/product/perechea-dragoste-perechea-moarte/

Documentar: Dezastrul din Colectiv realizat de Discovery Romania

Link: https://www.filmedocumentare.com/dezastrul-din-colectiv/

Carte: “De la Monica, Album de amintiri”

Cartea “De la Monica, Album de amintiri” a adunat scrierile şi postările Monicăi Tănăsoiu, decedată în incendiu din Colectiv.

Textele au fost strânse de pe blogul, pagina de Facebook şi Instragram ale Monicăi de către buna prietenă din copilărie, Ana Maria Minescu.

“Iubesc să râd. Cu hohote, să mă doară burta de atâta râs, să-mi curgă lacrimile şi să nu mă pot abţine, iubesc să port o haină care-mi place, iubesc vara, iubesc marea, iubesc plimbările lungi, iubesc pisicile, iubesc discuţiile, iubesc cărţile, iubesc viaţa, iubesc să iubes”, scria Monica Tănăsoiu.
Blogul Monicai: http://paidece.blogspot.com/2009/

Despre Monica: https://www.iqads.ro/articol/33440/in-memoriam-monica-tanasoiu

Teodora Maftei

Portofoliu foto: : http://teo.photography/about/

[Colectiv] Teo Maftei, portretul unei luptătoare: https://www.decatorevista.ro/dor-24-teo-maftei-portretul-unei-luptatoare/

Pentru victimele Colectiv, timpul a înghețat. Ei nu mai sunt și durerea morții lor va rămâne în sufletele noastre. Pe veci.

“Dragostea este o mare prostie!”

Ieri am cumparat o carte despre un boboc de rata care se pierde de familia lui. Ilustratiile ni-l prezinta trist si neajutorat. In incercarea de a-si gasi familia roaga mai multe vietuitoare sa-l ajute. Intr-un final, dupa mai multe peripetii, reuseste sa ajunga acasa si povestea are un happy end.

Micuta istorioara este inspirata din clasica povestea a lui Andersen, Raciusca cea Urata, care ne este cunoscuta tuturor. In versiunea scriitorului danez, raciusca este alungata fiindca era diferita, chiar mama ei o descrie “mare si urata” si, desi o iubeste asa cum este, cedeaza presiunilor celor din jur si o roaga sa-si gaseasca un alt camin. Ciudat mod de a iubi! Raciusca intelege ca nu este dorita si pleaca unde vede cu ochii. Ea experimenteaza o lume care pune mare accent pe aparente, in care este iubita fie daca este frumoasa sau daca se poate face utila celorlalti. Chiar e intrebata la un moment dat de batrana la care doreste sa locuiasca: “Stii sa torci? Dar sa faci oua?”.

Finalul e magic, neasteptat si surpinzator. Cand l-am aflat prima oara, in copilarie, abia m-am abtinut sa nu aplaud, caci, in fapt, raciusca cea urata nu semana cu un boboc de rata fiindca nu era unul, era o LEBADA.

Andersen a scris aceasta poveste fiind inspirat din viata lui, care nu a fost deloc usoara. A provenit dintr-o familie saraca in care tatal sau era cizmar si mama spalatoreasa. Micutul Andersen si-a ajutat de multe ori mama sa spele haine la rau. Tanar fiind, a fost dezamagit in dragoste de mai multe ori, majoriatea iubitelor sale erau fiind deja promise altcuiva. Dupa o ultima mare dezamagire, s-a decis sa ramana burlac si si-a dedicat viata calatoriilor si scrisului.

Riborg Voigt, prima mare iubire

Riborg Voigt, a fost prima mare pasiune a tanarului scriitor. Ea era fiica unui negustor bogat iar Andersen era fiu de cizmar. Insa acest lucru nu i-a impedicat sa lege o puternica prietenie. Mai tarziu, desi ea s-a maritat cu altcineva, aceasta iubire a lasat o puternica impresie asupra marelui povestitor. Atunci cand a murit Andersen avea infasurat in jurul gatului un saculet in care era o scrisoare de la iubita sa. Aceasta a fost arsa fara a fi citita.

Este dragostea o mare prostie?

Oscar Wilde are si el o povestire despre un tanar student care iubea cu pasiune o domnita capricioasa. Aceasta ii promite ca va dansa cu el daca-i va darui un trandafir rosu. Numai ca, vremea trandafirilor trecuse iar tanarul este foarte mahnit din aceasta pricina. Privighetoarea care-i canta in fiecare zi dimineata la ferestra camerei de studiu ii observa tristetea si se decide sa-l ajute. Micuta privighetoare isi da viata pentru ca studentul sa aiba trandafirul mult dorit, rosu ca flacara celei mai aprinse pasiuni.

Dimineata, cand se trezeste, tanarul observa langa fereastra lui un trandafirul rosu si-si spune “ce noroc!”, fara sa stie sacrificiul presupus. Rupe trandafirul si merge sa-l oferei fetei pe care o iubeste. Aceasta il primeste rece si-i spune ca trandafirul nu se potriveste cu rochia ei, in plus, nepotul sambelanului i-a daruit un colier din aur. “Oricine stie ca bijuteriile costa mai mult decat florile” sunt ultimele cuvinte rostite de fata inainte sa-i inchide usa. Tanarul arunca trandafirul in strada si acesta este strivit de o caruta.

In urma acestei dezamagiri, studentul decide ca dragostea este “o mare prostie” deoarece te face sa crezi lucruri care nu sunt adevarate si mai bine te increzi in lucrurile palpabile si in stiinta.

Si totusi, iubirea poate nu-i o prostie. Poate devine asa atunci cand iubesti persoana nepotrivita. Si cred ca atunci cand gasim oameni care ne seamana, care impartasesc aceleasi valori, am inteles ca aici e marea prapastie, descoperim ca viata in doi poate fi chiar frumoasa. Celalalt nu-i langa noi pentru a ne tine de urat sau pentru a fi un suport moral. E langa noi fiindca vrea sa fie si fiindca inca ne iubeste.

Recomand sa cititi cartea “Povestea vietii mele” de H.C. Andersen, scriitorul pe care toata lumea il citeste si-l iubeste, dar pe care nimeni nu-l cunoaste.

Recomandare muzicala: Noir Désir – Le Vent Nous Portera

4 lucruri de care să ții cont în e-Commerce

La nivel mondial, tot mai multe magazine online aleg să-și deschidă un magazin fizic. Spre exemplu, Amazon, gigantul retailer online, a ales să-și deschidă o librărie în Seattle. În țara noastră, Elefant.ro și-a înmulțit punctele de livrare și eMag are un centru de ridicare a coletelor în fiecare oficiu poștal.

Acestă situație se datoarează faptului că numărul persoanelor care aleg să cumpere online a crescut considerabil. Accesul la informație și varietatea produselor online se numără printre motivele care au schimbat preferințele de cumpărare ale consumatorilor. În plus, magazinele online oferă vizitatorilor filtre de căutare tot mai inteligente, cum ar fi căutarea după cele mai populare produse sau căutarea după produsele care au cele mai multe recenzii.

AliExpress, eBay și Alibaba au o ofertă variată și prețuri competitive. Tocmai de aceea, au forte multe vânzări. În țara noastră, intră lunar milioane de produse din China de pe aceste site-uri și oficiile poștale sunt ticiste cu pachete. În e-commerce, competiția a devenit tot mai acerbă și utilizatorii sunt tot mai pretențioși. Tocmai de aceea, trebui să acordăm mare atenție felului în care ne prezentăm business-ul în mediul online și să ținem cont de următoarele sfaturi:

1. Site-ul este la fel de important ca magazinul fizic

Mulți proprietari de business-uri mici consideră că un magazin fizic are nevoie de mai multe resurse decât un magazin online. Cât se poate de greșit! Site-ul este la fel de important ca magazinul fizic, dacă nu chiar mai important. O mare parte dintre clienții care calcă pentru prima dată pragul magazinului, aleg să acceseze site-ul business-ului de pe telefonul mobil. Aceștia vor să obțină mai multe informații despre produse înainte să ia o decizie de cumpărare.

Un raport Google din 2016 a demostrat că 58% dintre clienții unui magazin aleg să viziteze site-ul accestuia înainte de a cumpăra ceva.

Mai mult, consumatorii renunță să cumpere în momentul în care au parte de o experiență online negativă.

Un studiu realizat de compania Vistaprint în 2016, pe 2000 de respondenți, arată că 45% dintre consumatori aleg să nu cumpere de pe un site care are un design prost realizat. Iar când vorbim de design slab, ne referim în primul rând la funcționalități: link-uri spart, aplicație mobilă care se blochează, căsuță de search dificil de folosit, filtre care nu funcționează etc.
Mai mult, 34% nu sunt gata să cumpere de la un business care nu are un website.

2. Asigură-te că informația de pe site-ul tău este relevantă și actuală

Descrierea produselor, prețurile la ofertă, stocurile disponibile – toate acestea trebuie să fie zilnic actualizate și să corespundă realității. Spre exemplu, în viața reală, nimeni nu mai ține o ofertă de Crăciun până după Anul Nou. În online ar trebui să fim la fel de atenți când vine vorba de oferte.

Și când vorbim de conținut, multe dintre produsele online au o descriere vagă sau nu au descriere. Un exemplu este și firma de pantofi Bata. La un produs listat pe site găsim: o poză, prețul, mărimea, tipul de material și cam atât.

3. Oferă o experiență online completă

Mai mult de 70% dintre consumatori aleg să se informeze online înainte de a cumpăra un produs. Spre exemplu, un magazin online de saltele trebuie să ofere cât mai multe date tehnice, review-uri și filmulețe demonstrative pentru ca persoana din fața calculatorului să ia cea mai bună decizie de cumpărare (adaptată la nevoile sale), chiar dacă nu testează fizic salteaua.

4. Experiența interactivă cu produsul poate fi egalată cu greu în online

Un lucru pe care un mediu virtual nu-l poate realiza, este faptul de a atinge, simți și mirosi un anumit produs. Așa numita experiență interactivă.
Unele magazine încearcă să compenseze acest lucru prin faptul că oferă o perioadă de testare a produsului – timp în care cumpărătorul îl poate returna în cazul în care nu este mulțumit. E și asta o metodă care atrage clienții.

Conform unui alt studiu realizat de LSA (Local Search Association), majoritatea consumatorilor preferă să cumpere dintr-un magazin fizic deoarece astfel au posibilitatea să interacționeze cu produsele într-un mod unic. Excepția o face generația Z, care a declarat că preferă să cumpere dintr-un magazin online ca să evite costurile de transport. Totuși, să ținem minte că această generație are venituri mici și instabile și nu face cumpărături care au o valoare mare.

Dacă vrem să folosim eficient concluziile acestui studiu, cel mai bine este să oferim consumatorilor posibilitatea de a interacționa cu produsele. Să le dăm motive să viziteze magazinul fizic. Printre acestea se numără: oferte speciale la anumite produse, livrare gratuită sau un bonus special pentru cei care cumpără pe loc un produs.

În plus, oamenii care vor avea o experiență plăcută în magazin în ce privește prețul produselor și interacțiunea cu vânzătorii, vor lua mult mai ușor decizia de cumpărare și vor recomanda și prietenilor produsele acelui magazin.

Care sunt aspectele care contează cel mai mult tine atunci când cumperi online?

În social media, autenticitatea este miza supremă

Nimeni nu mai are nevoie de texte. Asta să ne fie clar. Nu este suficient să scrii ceva acolo pe blog-ul companiei. Să scrii câteva fraze drăguțe pe Facebook și să te bazezi pe concursuri de tipul like, share, comment. În acest caz, conținutul tău va rămâne fără ecou. Mai mult, poate să te deservească. Un conținut plictisitor, scris într-un stil apatic, transmite un “big no-no” vizitatorilor.

Noua companie are în centru spiritul

Trăim un moment în care conceptul tradițional de companie nu mai este valabil. Acum, compania este un loc care adună oameni care au valori comune. În compania de mâine, viziunea, misiunea, valorile – se vor îmbină într-un tot unitar și vor reda spiritul companiei.

În film hollywoodian “Office Christmas Party, apărut anul trecut în decembrie, investitorul refuză să ofere finanțare deoarece nu se identifică cu atmosfera din firma respectivă. Tot mai mult, oamenii buni vor alege ei vor să muncească, companiile nu vor mai avea ultimul cuvânt. Pe piață sunt foarte mulți oameni mediocri, slab pregătiți sau lipsiți de profesionalism. Deci fraza:”dacă tu nu vrei mai sunt încă 100 care așteaptă la coadă” – nu mai ține. Oamenii capabili se numără pe degete. Ideea este că aceștia, sunt și pretențioși, atât în ce privește plata, cât și când vine vorba de mediul de lucru. Banii nu vor mai fi principala motivație pentru mulți dintre ei.

Outsourcing până unde?

Și că tot vorbeam de conținut, din punctul meu de vedere, nu se poate realiza un conținut autentic și valoros, de către o persoană care lucrează la distanță. Atât la noi, cât și în afară, outsourcing-ul este văzut ca o sursă de profit. Se merge pe formula: cantitate la preț cât mai mic. Însă, pe termen lung, acest model va da greș.

Social branding = identity

Nu se poate construi un brand în social media ignorând identitatea acestuia.

“Cine ești și care sunt valorile tale?” – reprezintă întrebarea pusă tot mai des unei companii. Apoi, vom vrea să vedem dacă este o unitate între ceea ce susține compania în viața reală, ceea ce vedem când vizităm respectiva companie, și în ceea ce simt și gândesc angajații. După care, în social media, ar trebui să răzbată aceeași realitate. O discrepanță majoră între offline și online, poate fi fatală pe termen lung.

Mai puțin PR, mai multă comunicare sinceră

Într-o companie, ascunderea problemelor sub preș, nu face decât să înrăutățească situația. Aici greșește PR-ul, prin faptul că, de multe ori, alege să nu vorbească despre lucrurile negative, despre greșeli și situații care au scăpat de sub control.

Când se întâmplă lucruri care nu sunt ok, PR-ul ori nu vorbește, ori neagă. Reprezentanții companiei ajung să comunice o problemă numai atunci când sunt puși la zid. Spre exemplu, media descoperă că o companie afectează mediul și dezvăluie public acest lucru. Inițial, compania neagă știrea. Pas greșit. Scandalul capătă proporții și mai mari. După ce membrii board-ului de conducere se consultă, constată că nu au cale de ieșire și sunt nevoiți să recunoască. Apoi vin cu un comunicat de presă în care recunosc fapta, dar susțin că își vor spăla păcatele prin investiții în reciclare sau prin acțiuni umanitate. Răul este diminuat prin compensare. Roșia Montana spune ceva fiecăruia dintre noi. Compania Gold Corporation a investit 10 milioane de euro în campanii media care să ofere o altă realitate și să zică că negrul nu-i atât de negru.

Diferența dintre cine suntem și cine spunem că suntem

O situație reală: în ajunul Crăciunului am făcut cumpărături în Carrefour Orhideea. În magazin erau o mulțime de produse lăsate în dezordine, rafturi goale și angajați care-ți răspundeau în doi peri la cea mai simplă întrebare. Te uitai în jur și vedeai cu cât sictir și chef de viață așezau marfa pe rafturi sau împingeau câte un cărucior cu produse returnate. Unde îți aruncai privirea, vedeai numai fețe încruntate și nemulțumite. Și asta în ajunul Crăciunului! La casă de marcat, casiera, a cărei mutră ar fi acrit instant un borcan cu murături, a făcut scandal fiindcă nu i-am dat 5 bani. 5 bani! . Mi-am zis ca va fi ultima oară când mai intru acolo. Și nu am mai fost de atunci.

În timp ce mă plimbam prin magazin, am intrat pe pagina de Facebook Carrefour România. Am regăsit un alt Carrefour. Lumea Carrefour virtuală se înfățișa impecabil. Oameni fericiți, mesaje optimiste, zâmbete și multe poze frumoase. Mă întreb, de ce toți angajații pe care i-am văzut în Ajunul Crăciunului în Carrefour erau supărați, nervoși și fără chef de viață? Am mai intrat și în alte supermarket-uri în perioada respectivă și situația nu era aceeași. În plus, diferențele de salarii între lanțurile de supermarket-uri nu sunt foarte mari. Tind să cred că nu numai banii erau cauza acestei atmosfere. Cred că e mai mult vorba de felul în care sunt tratați și de faptul că nu se simt apreciați… Pentru conducere, ei nu contează, sunt doar o mână de lucru și atât. Cred că de aici pleacă totul. Personal, toate mesajele de pe Facebook, pline cu zâmbete și poze frumoase, nu mă vor face să-mi schimb părerea despre Carrefour. Căci acestea este, în mintea mea, ceea ce am văzut, simțit, auzit, și nu ceea ce văd pe Facebook.

Și acest exemplu este valabil în cazul multor companii. Un brand puternic cere unitate identitară la toate nivele.

Sursa foto: misterlogistics.com