I’ll Meet You at Midnight (Smokie)

Afară plouă. Cu tunete.  Sunetul ploii mă relaxează. Anumite melodii se aud mai bine atunci când plouă. “I’ll meet you at midnight” se numără printre ele. Genul de cântec care este atât de bun încât nu are termen de comparație.

” I’ll Meet You at Midnight” face parte din albumul Midnight Café (1976).

Aici poți asculta albumul.

Mi-a plăcut melodia asta din primul moment în care am auzit-o. Era noapte, eram într-un bar din centrul Clujului. Pe atunci nu știam cum se numește. Am căutat-o ulterior pe internet și m-am bucurat mult când am găsit-o. N-am uitat-o.

Cuvintele refuză să vină când vine vorba de anumite cântece. Poate nu e nimic de spus sau sunt prea multe. În final, rămâne ambiguitatea.

Oamenii din jur se schimbă. Ceea ce acum este atât de puternic și real, mâine poate deveni o amintire pală. Puține sunt lucrurile și momentele care să se păstreze la fel odată cu trecerea timpului. “Oh, but Jeanne-Claude, Louise-Marie will never be” este versul meu preferat. În jurul acestui vers se învârte întreaga poveste a cântecului.

De ce scrii?

Ascultam acum câteva zile un interviu HBR cu Salman Rushdie, în care acesta afirma că o mare parte dintre cărțile lumii sunt scrise pentru noi, pentru orgoliu nostru, și nu pentru ceilalți. El consideră că o carte ar trebui scrisă numai atunci când arde. În caz contrar, mai bine taci.

Bine, dar cum rămâne cu acele cărți care ne fac să visăm? Cum rămâne cu poveștile (spuse cu mai mult sau mai puțin talent) care ne prind în mrejele lor și nu ne mai dau drumul? Cu alte cuvinte, ce-ar fi Twilight fără publicul său?

Da, puține lucruri sunt categorice în lumea asta. Totuși, fiecare dintre noi avem libertatea și capacitatea de a alege: ce citim, ce ne place și ce nu. Suntem diferiți și asemănători în același timp. Iar aceste diferenție țin de background-ul cultural, inteligența nativă și gust. Da, gust! Acum acesta este într-o măsură tot mai mică fiindcă, cu cât avem acest simț mai atrofiat, cu atât, la nivel de masă, suntem incapabili să facem diferența între o capodoperă și un roman mediocru. Ascultăm prea mult ceea ce ni se spune și nu mai gândim cu mintea noastră. De aceea, îngurgităm ușor tot ceea ce ni se bagă pe gât. Mai mult, suntem încâtați de ceea ce ni se dă și ne considerăm privilegiați.

Anais Nin a spus într-unul din jurnalele sale:

If you do not breathe through writing, if you do not cry out in writing, or sing in writing, then don’t write, because our culture has no use for it.

Întrebarea “De ce scriu?” ar trebui să ne punem fiecare dintre noi, la un moment dat. Valoarea scrisului nostru se află în această motivație.

Deși avem impresia că suntem mai deștepți datorită internetului, nu suntem. Doar avem acces mai rapid la informație. Asta e tot. În schimb, cu toții trăim tot mai mult într-un cerc concentric care se strânge în jurul nostru. Nu-l vedem, nu-l simțim, dar e acolo. Iar acest cerc ne depersonalizează și, încet-încet, preia controlul asupra vieții noastre. Uităm să luptăm pentru visele noastre și dăm scroll într-o frenezie continuă. În schimb, pe zi ce trece, suntem tot mai frustrați, avem tot mai puțin timp și simțim cum viața trece tot mai repede pe lângă noi.

Până la urmă, ce ar fi omul fără gândire? Noi suntem singurii capabili, dintre toate mamiferele, să ne conștientizăm propria condiție. Ce facem cu acest dar?

Sursa foto: flickr.com (Lidyanne Aquino)

Studiu: Dragostea ne face să uităm de durere

Conform cercetărilor,  gândul la persoana iubită ne face să trecem mai ușor (să o simțim mai puțin intens) peste durere. Zonele creierului activate de dragoste sunt aceleași cu cele activate de medicamente pentru a reduce durerea.

Cum am demonstrat cercetătorii asta? Au adus mai mulți subiecți într-o cameră și aceștia au fost rugați să privească o poză cu persoana iubită în timp ce un computer dispus în palmele acestora le cauza o durere ușoară. În timpul experimentului, creierele subiecților au fost scanate cu o mașinărie de imagistică prin rezonanță magnetică (IRM).  Oamenii de știință au observat că pozele cu persoana iubită au declanșat un răspuns emoțional care a activat regiunile creierului bogate în dopamină (același regiuni care sunt asociare cu motivația și cu răsplata).

Am auzit rezultatele acestui studiu astăzi, la Radio România Actualități, și am rămas puțin pe gânduri. E De ajuns să vedem poza persoanei iubite pentru ca durerea fizică să se simtă mai puțin intens? Numai că, conform profesorului Sean Mackey, de la Stanford University, California, senzațiile de durere sunt resimțite mai puțin intens în momentul în care subiecții se află “într-un stadiu pasional al relației”.  Iar acest detaliu schimbă într-o anumită măsură datele problemei. E vorba aici numai de dragostea pasională sau de orice tip de dragoste?

În același timp, conform unor alte cercetări efectuate tot de oamenii de știință de la Stanford, femeile au o sensibilitate la durere mai mare decât bărbații. Studiul a implicat peste 11.000 de bărbați și femei care sufereau de diverse boli.  Linda Liu, coordonatoarea cercetării, a remarcat faptul că există o diferență în felul în care percep durerea femeile și felul în care o percep bărbații.

Sursa foto: independent.co.uk

Carla’s Dreams: Sub pielea mea #eroina

„Op, op! eroina mea”  este refrenul care a devenit în scurt timp addictive iar melodia “Sub pielea mea” a ajuns pe buzele tuturor. #Eroina e despre ceea ce fiecare dintre noi am trăit. Mai intens sau mai puțin intens, dar la fel de copleșitor.

Ce faci când nu știi ce să faci? Momentul în care nu te poți împotrivi pasiunii pe care o simți, chiar dacă aceasta te duce spre pierzaniei. Aceasta este provocarea lansată de piesa “Sub pielea mea”

Și totuși, cine este #eroina?

Eroina este femeia-drog care îți zdruncină universul.  Cea care te face dependent de ea, dependent de iubire. Cea care te poate salva și pierde. Cazi la picioarele ei și o rogi “să nu facă prostii”.

Iubirea-pasiune poate fi mai periculoasă decât drogurile. Dependența începe fizic și cuprinde rapid psihicul. Fără să-ți dai seama nu mai deții controlul. Piesa vorbește despre genul acesta de iubire. O iubire care are în ea ceva devastator. Aceasta este dincolo de fizic, căci “Ce folos au armele/Când este pe repeat doar cadrul cu ochii tai”. Tu vezi în ea o eroină, de aici ideea de salvare prin iubire, în schimb, ea este un înger al distrugerii care “nu ține cont de inimi pe care le-a rănit atât de rău”.

Eroina are o vestimentație aparent cuminte ,”fustă până la genunchi și mâneci lungi”, exteriorul nu-i trădează potențialul de armă.  În videoclip apare cu ochelari, părul prins și ținută office. O aparență total inofensivă. Tocmai de aceea, te arunci fără să-ți mai iei precauții. Numai că, în fapt, tu nu o cunoști. Ea este alta. Atunci când afli, este prea târziu. Te-a prins în mreajă.

Muzica

Îmi plac mult acordurile de chitară de la începutul piesei. Ele ne introduc în atmosfera piesei (“M-ai mințit cu vorbele/Mi-ai aflat secretele”). Cu alte cuvintele, melodia începe cu finalul, cu deznodământul.

La un mijloc e un fel de hipnotism. Mesajul devine muzică. Refrenul “Eroina mea” transmite o poveste care n-a avut un final fericit.

Live, piesa este și mai expresivă din punct de vedere acustic. Nu ne mai lăsam furați de amalgamul de imagini din videoclip unde acestea se succed rapid, sunt pline de senzualitate, și reușesc și mută atenția privitorului de la muzică la ceea ce vede. Numai că piesa stă în picioare, chiar și în lipsa videoclipului. Mai mult, este și mai puternică (emoție și stare).

Îmi place felul în care solistul de la Carla’s Dreams pronunță cuvintele, e pasiune și personalitate în fiecare silabă. Cred că, tocmai de aceea, muzica lor sună atât de bine .

Cine sunt cei de la Carla’s Dream?

O trupă de artiști din Moldova formată din mai multe persoane, atât băieți cât și fete. Nu e vorba de trei sau patru persoane, ci de mai multe, conform interviurilor.

Băieții de la Carla’s Dream doresc să-și păstreze anonimatul și consideră că muzica trebuie să iasă în prim plan și nu persoana din spatele ei.

Fiecare piesă de-a lor este pregătită cu mare finețe, atât la nivel de mesaj (concept) cât și melodic.

Marele succes de public l-au avut cu piesa P.O.H.U.I. la care au colaborat cu INNA. Apoi au colaborat cu Loredana Groza pentru melodia “Lumea ta”. A urmat colaborarea cu Delia la single-ul “Cum ne noi” în 2015.  Acesta a stat săptămâni întregi pe locul 1 în topurile radio și TV.

“Da, mamă” este o altă piesă de succes gândită de Carla’s Dream, în interpretarea Deliei. Single-ul “Te rog” a avut un milion de vizualizări în prima săptămână de la lansare.

“Sub pielea mea” a fost lansată pe 20 Ianuarie 2016 și a avut un succes instant. În prezent a depășit 20 de milioane de vizualizări.

Pentru a afla mai multe despre trupă urmărește și acest interviu luat de Andreea Esca pentru Europa FM. “Drama îi face speciali pe cei de la Carla’s Dreams” – ne spune Ala, o cunoștință a trupei într-un interviu telefonic. Și tot aici aflăm că solistul urăște eroii și motivează de ce.

Credit Imagine: Carla’s Dreams – Sub Pielea Mea | #eroina (Official Video)

Ingredientele unei imagini de succes?

De câte ori nu ți s-a întâmplat să descoperi un cont de Instagram în care să te pierzi efectiv? Accesezi imagine după imagine, dai click după click și simți că tot timpul din lume este al tău. Îți place atât de mult ceea ce vezi încât ai impresia că ești acolo. Visezi cu ochii deschiși, trăiești prin privit. Îți închipui că savurezi acea mâncarea care arată atât de bine, că miroși acele florile minunate și că te afli pe un acel vârf de munte unde aerul este atât de proaspăt și priveliștea îți taie respirația. Deodată, viața este muuuult mai frumoasă.

Multe din orele noastre petrecute online se sunt alocate imaginilor. Fie că privim pe Instagram, Pinterest sau Tumblr, imaginile ne dezvoltă gustul, ne dau acces la lumi greu accesibile și ne pun la lucru imaginația.

Imaginile nu trebuie să fie perfect realizate pentru a ne impresiona, așa cum sunt imaginile de stoc. De cele mai multe ori, acestea din urmă nu lasă o amprentă prea puternică asupra noastră. Pentru ca o imagine să ne impresioneze și să ne vorbească într-o mod intim trebuie să aibă în ea o parte din sensibilitatea persoanei care i-a dat viață. Emoția, factorul-cheie vânat de toate agențiile, apare atunci când o imaginea poartă viziunea artistică a creatorului. Cu alte cuvinte, imaginea redă realitatea numai că această realitate este transfigurată. Ca-n artă.

În urma observațiilor personale am ajuns la concluzia că există trei caracteristici ale imaginilor de succes:

1.Uimirea

Aceasta apare atunci când vedem o nouă perspectivă de redare a unui anumit lucru. Manipularea imaginii nu are multe de spus aici. Atenția ne este atrasă de imagini perfecte sau imagini nerealiste, de culori supranaturale – dar toate acestea produc cel mult o ușoară mirare și curiozitate. Uimirea înseamnă mult mai mult. E ca atunci când vezi ceva pentru prima dată. Ai un sentiment asemănător.

2. Admirația

Uimirea este de cele mai multe ori urmată de admirație. Mereu vom fi impresionați de lucrurile frumoase și ni le vom dori. Admirația merge până la un punct cu dorința de a poseda, dacă nu real, cel puțin la nivel imaginativ. Admirația este stârnită și de o emoție puternică, spunem că ceva ne-a impresionat când a lăsat asupra noastră o impresie de neșters. După cum nu putem uita prima ninsoare și nici prima iubire, nu putem uita lucrurile care ne-au impresionat puternic. La nivel virtual, putem spune că sunt de succes imaginile care ne duc într-un “acolo” de care ne-a fost dor mereu. Și nu degeaba admirația este un prim pas spre iubire.

3. Loisir-ul

Când efectul loisir intervină înseamnă că bătălia fost câștigată. Ai un produs media de succes, atunci când există cât mai multe persoane care se pot identifica cu acel produs. Când jocul de rol este posibil. La început literatura s-a folosit din plin de acest efect și a fost mult timp un mijloc de evadare. Imaginile reușite ne induc o stare de visare și pierdere greu de redat.

Dacă ne uităm mai atent la imaginile care au avut trecere în social media observăm că originalitatea este tot mai rară. De aceea apar foarte multe imagini-pattern. Fiindcă mereu vor fi mulți cei care imită și puțini cei care au curajul unui stil propriu. Fiindcă mereu va fi mai ușor să mergi pe cărări bătătorite decât să-ți trasezi propriul drum.

Ce este pentru tine o imagine de succes?

Alte imagini de succes apărute pe contul de Instagram ale agenției Reuters:

Sursa foto:  Denis Balibouse

 

Unde greșește eMAG-ul?

Pe 29 februarie am intrat pe site-ul emag.ro în căutarea unei perechi de căști potrivite. Nu aveam mari pretenții: să se audă ok și să coste sub 150 de Lei. Am căutat timp de mai bine de o jumătate de oră perechea de căști potrivite.

  1. Achiziționarea căștilor

Mi-am zis ca de data aceasta să nu mai merg pe un brand cunoscut (Sony) și să aleg o pereche de căști de care nu auzisem (de câțiva ani cumpăr aceeași firmă și același model) care îmi transmit un feeling ok. Am ales căstile audio Skullcandy luându-mă mai mult după design și descriere. Nu știam nimic despre ele în afara lucrurilor spuse pe site. Am crezut fiecare cuvânt din descriere:

Uprock este un amestec de stil, comfort si performanta !Aceste casti on-ear se fixeaza pe cap furnizand un profil scazut in timp ce cele 3 tehnologii Skullcandy: Attacking Bass, Natural Vocals, si Precision Highs nu lipsesc din acest model.Pentru viata urbana de zi cu zi, bineinteles inconjurate de Supreme Sound.

Și așa am luat decizia de cumpărare. Prima mirare a fost când am observat că nu pot ridica căștile din showroom-ul eMAG Crângași și că acestea îmi pot ajunge numai prin curier, contra cost. De mai bine de șase ani merg în Crângași să ridic comenzile, fără să mai plătesc curierul, și acest lucru nu mi-a picat bine. Apoi am văzut că aceste căști sunt distribuite de firma SC MAGAZIN JOCURI SRL, din Cluj Napoca, care are site-ul 4games.ro.

Căștile au ajuns în data de 1 Martie, chiar de Mărțișor, și pentru transport am plătit suma de 13 Lei. Am deschis nerăbdătoare coletul și prima impresie a fost una pozitivă: căștile erau la fel de arătoase ca în poze. Mi-a atraș ușor atenția mirosul chimic al plasticului dar mi-am zis că miroase așa fiindcă sunt noi. Mi-am pus căștile pe cap pentru a le proba. Inițial am avut impresia că sunt ok, asta până am ridicat ușor volumul, apoi sunetul a devenit ascuțit și bass-ul era aproape imperceptibil. Pe pliantul cu instrucțiuni de utilizare se specifica de mai multe ori următoarea frază: “nu ridicați volumul mai tare, căci acest lucru vă va afecta auzul”. La volum scăzut, sunetul abia se distinge (ce muzică să mai asculți) și la volum ridicat este distorsionat la modul nenatural (supramodulat). Am început să am primele semne de îndoială că ceva nu e ok cu aceste căști. În plus, căștile mă strângeau destul de tare. Atunci m-am decis pe loc să le returnez. I-am sunat pe cei de la eMAG (locul de unde le cumpărasem) și ei mi-au dat numărul de telefon de la distribuitorul 4games.ro.

2. Tratamentul “SC Magazin Jocuri SRL”, alias 4games.ro

Curierul de la 4games.ro  a venit a doua zi și a luat căștile-problemă. Am specificat în apelul telefonic că nu doresc alte căști, că vreau banii înapoi deoarece nu mai am încredere în produsele lor. Au trecut două zile și n-am primit niciun semn de la 4games.ro. Am revenit cu un telefon și am întrebat dacă au primit coletul. Mi s-a confirmat primirea căștilor și mi s-au spus că vor reveni ei. Alte trei zile au trecut și n-am primit niciun semn din partea lor. Am sunat din nou. Mi-au zis că n-au apucat să verifice căștile dar le verifică și mă vor suna. După alte trei zile i-am sunat din nou și au zis că au verificat căștile dar n-au descoperit nicio problemă la ele. Le-am spus că nu doresc acele căști înapoi și că doresc banii pe care i-am dat. Mi-a zis că va discuta acest aspect cu superiorul și că între timp pot trimite un număr de cont. Le-am trimis numărul de cont la care nu am primit nicio confirmare. Am revenit peste două zile cu un telefon în care i-am întrebat dacă au primit numărul de cont. Mi-au zis că da. I-am întrebat în cât timp vor intra banii și nu mi-au dat un răspuns.

3. “Banii nu pot fi returnați”

Au trecut opt zile de când am trimis numărul de cont. Azi am revenit cu un telefon pentru a afla ce s-a întâmplat. Nu mi s-a dat niciun răspuns concret. În această după-amiază am primit următorul email de la 4games.ro:

 Buna ziua!
Am primit un raspuns si din pacate nu va vom putea returna banii. Castile au fost verificate, ele functioneza perfect si nu au nici un defect. Daca erau defecte, nu era nici o problema, vina era de partea noastra. Castile vor fi trimise inapoi catre dumneavoastra.
Toate cele bune!

Toate cele bune? Nu prea cred. În momentul de fața, în baza legislației UE, comerciantul este obligat să returneze banii, INDIFERENT DE MOTIV, în termen de 14 zile din momentul în care cumpărătorul și-a exprimat dorința că dorește să primească banii înapoi. Mai mult, comerciantul este obligat să returneze și taxele de livrare ale produsului, conform aceleiași legi. Informația apare și aici. 

4. Plângere ANPC

Următorul pas a fost să fac o plângere la ANPC. Link: http://reclamatii.anpc.ro/

Pentru cei care au trecut printr-o situație asemănătoare.

Reclamatii ANPC

6. Și, unde greșește eMAG-ul?

a. Parteneri nepotriviți

eMAG-ul greșește prin faptul că nu și-a verificat mai atent partenerii în ce privește calitate produselor vândute de aceștia și felul în care gestionează relațiile cu clienții. De-a lungul anilor, eMAG-ul a s-a remarcat în fața competiției printr-o servire bună a clienților. Astfel încât, atunci când erai nemulțumit de un produs, nu era aproape nicio problemă să-l returnezi sau să-l schimbi. Service-ul lor a fost prompt. Mereu erau cozi la care oamenii așteptau pentru a schimba sau repara un produs. Cel puțin când treceam eu pe-acolo.

b. Content necorespunzător

Multe dintre produsele partenere sau chiar proprii ale eMAG au o descriere vagă și irelevantă. Ca să nu mai spun că multe produse din aceeași  categorie au conținutul identic (preluat de la producător). Ce se întâmplă cu un utilizator care nu cunoaște alte informații despre produs în afara celor afișate pe site? Cum ia el decizia potrivită de cumpărare? Dacă cumpără de la niște parteneri, precum sunt cei de la 4games.ro și are o problemă cu produsul, atunci ar bine să stea ok cu nervii…

Slaba delimitare a produselor duce la prejudicii de imagine a brandului eMAG, care pot avea consecințe pe termen lung.

c. Extindere necontrolată a dus la pierdea încrederii

Inițial eMAG a fost un magazin online axat pe produse IT, telefoane, tablete, electrocasnice, cărți.  Apoi, volumul mare de vânzări și creșterea notorietății brand-ului au determinat o schimbare de strategie, prin extinderea în alte domenii care nu puteau fi acoperite prin propriile resurse.  Acesta a fost momentul în care eMAG a decis să se asocieze cu alte firme care puteau furniza o paletă cât mai largă de produse. Oferta a crescut considerabil însă credibilitatea brandului a început să aibă de suferit.  În momentul în care ai 1001 de produse și toate au diverși distribuitori, o mare parte neverificați (să fie în conformitate cu o anumită politică), te expui riscului de a pierde încrederea consumatorului. Dacă există mai mulți consumatori care au fost prost tratați nu numai că nu vor mai reveni la tine, dar vor spune și prietenilor ce au pățit.

În ultimii ani numărul reclamațiilor privitoare la achiziționarea de produse şi servicii online a crescut semnificativ. Din iunie 2014 a intrat în vigoare OUG 34 care transpune Directiva europeană referitoare la reglementarea contractelor încheiate la distantă. Detalii aici.

Modelul eMAG a fost preluat și de alți reselleri online care au încercat să-și crească cota de piață, însă care au repetat exact aceleași greșeli când a venit vorba de intermedierea vânzării produselor altor distribuitori.

HR-ista de la Avon care n-a auzit de “Mitul Peșterii”(Platon) #2: 10 lucruri învățate

Pe 5 Martie 2016 am scris articolul <HR-ista de la Avon care n-a auzit de “Mitul Peșterii”(Platon)> în urma experienței avute în cadrul unui interviu de angajare.

Articolul a fost publicat integral pe această pagină și parțial în Pulse (Linked IN).

HR ista de la Avon care n a auzit de Mitul lui Platon 9 Martie 2015Acesta a avut peste 4000 de vizualizări pe Linked In și o mulțime de comentarii.  Cu acest articol mi-am ridicat tot Linked In-ul în cap, cum se spune 🙂 Partea bună este că am învățat câteva lucruri esențiale despre oameni și despre comunicarea în mediul online.

Înainte de a rezuma cele 10 lucruri învățate, vreau să specific că nu am judecat-o nicio clipă pe Miruna (HR, Avon) după faptul că nu știe “Mitul Peșterii” și nici n-am privit-o de sus din această cauză. Doar m-a uimit că nu auzise de acesta. Articolul are la bază această uimire și nu l-am scris s-o arăt acuzator cu degetul.

Cele 10 lucruri învățate sunt următoarele:

1. Scrisul ne dă de gol

Oricât de mult ne-am aranjat, oricât make-up am pune, atunci când deschidem gura se vede cine suntem. Este valabil și în cazul scrisului. Felul în care punem problema, argumentele pe care le dăm, aluziile pe care le facem – toate vorbesc despre noi.

2. Ceva ce nu ne intrigă nici nu ne afectează

Dacă aș fi scris articolul într-o variantă mult mai soft n-ar fi apărut atât de multe reacții. Faptul că scrisul a fost unul afectat a ăcut ca implicarea noastră să fie crescută. Am reușit să ne punem în locul personajului (în acest caz, Miruna) și să reacționăm ca atare. Apreciez toate comentariile spontane și sincere. Ele au crescut valoarea articolului și ne-au făcut să vedem povestea din mai multe puncte de vedere.

3. Când vrem să înțelegem mai bine o situație ne punem în locul omului din fața noastră

Am făcut acest joc de rol și m-am poziționat în locul Mirunei. Să văd cu se vede totul din cealaltă parte a mesei. În acel moment am înțeles că ea a încercat să respecte cât mai multe procedurile și să facă totul “ca la carte”. Tocmai aici a fost și greșeala. Căci toată această conduită ireproșabilă a dus la o lipsă a transparenței.

4. “Mitul Peșterii” este opțional

Faptul de a ști “Mitul Peșterii” nu ne va ajuta să ne descurcăm mai bine în viață. N-am zis, așa cum au înțeles unii, că toată lumea ar trebui să știe acest mit. Nu. Cei care au curiozitatea și dorința de cunoaștere vor afla, restul nu. De fapt, ceea ce am vrut să spun, e în strânsă legătură cu pericolul plafonării. Faptul de a ne mulțumi cu ceea ce avem, cunoaștem și experimentăm, fără să mai vream să descoperim ceva nou în fiecare zi. Terenul cunoscut este sigur și aventurarea în necunoscut presupune și o anumită doză de pericol. Numai că, fără curajul de îndrăzni să descoperim lucruri noi, nu putem evolua. Despre “deschidere” am încercat să vorbesc. Nu știu cât s-a înțeles asta.

5. Mereu vor fi persoane care vor vrea mereu să li se dea dreptate

Cum se face că sunt persoane care nu-și schimbă părerea oricât de multe argumente i-ai aduce? Și atunci când întrebi o astfel de persoană “De ce susții asta?” îți va da același răspuns iar și iar, chiar dacă discuția evoluează în altă direcție. Ei nu se abat de la argumentele inițiale chiar dacă interlocutorul i-a demonstrat că o parte dintre ele nu stau în picioare. Acest refuz de a asculta ce are de spus celălalt și de a ne modifica propriul discurs în funcție de discuție reprezintă o caracteristică a oamenilor proști (dacă aș fi găsit un adjectiv mai potrivit l-aș fi folosit). De ce se spune că “prostul vrea mereu să aibă dreptate” și “tot ce face el e bine”?

6. Subiectivitatea va avea mereu mai mult forță decât relatarea obiectivă

Această întâmplare, rostită pe un ton obiectiv, fără să dau nume și fără prea multe impresii personale, ar fi fost un alt fapt divers. Deși din punct de vedere etic nu articolul este condamnabil (nu se face), acesta a vorbit multor persoane și le-a făcut să reacționeze tocmai datorită subiectivității. Comentariile subiective, sincere – au avut un impact mult mai mare asupra mea decât cele care înșirau un set de argumente “contra” bazate pe afirmații mai mult sau mai puțin fondate, pline de preconcepții.

7. Adevărul este în dialog

Faptul că mai multe persoane au intervenit în discuție m-a ajutat să am acces la puncte de vedere la care nu mă gândisem. Am întrezărit aspecte pe care nu le luasem în calcul și asta m-a făcut să am o înțelegere mai bună asupra celor întâmplate.

8.  “Cu toții suntem oameni”

Cu toții avem dreptul să greșim. Iar atâta timp cât noi greșim și greșelile celor din jurul nostru sunt scuzabile. Mai ales atunci când nu sunt făcute cu intenție. Gândind-mă la ziua în care am avut interviul, ceea ce m-a deranjat în atitudinea Mirunei a fost lipsa de transparență și faptul că totul a fost multe prea protocolar. Numai că e așa a fost învățată că se fac lucrurile. Dacă ar fi să aruncăm cu noroi în cineva, atunci e cazul să aruncăm în proceduri. De multe ori, ucid personalitatea celor care le practică.

9. Răutatea unora este fără margini

Sunt persoane care cred că-și pot permite să spună orice, oricum fiindcă totul este pe internet. Răutăți, jigniri, atac la persoană – nimic nu-i prea mult. Persoane care apelează la lovituri sub centură deoarece le lipsesc argumentele. Pe principiu: cine strigă mai tare are dreptate.

10. Cel mai mult învățăm din povești

Sharing-ul de experiențe este constructiv! Au fost câteva persoane care, în sprijinul celor susținute, au povestit o întâmplare de viață. În acest fel, experiența lor s-a transmis și celorlalți cititori. Laur ne-a povestit despre conceputul găleții umplute (http://strengths.gallup.com/114082/theory-dipper-bucket.aspx), în timp ce alți utilizatori au relatat experiențe asemănătoare prin care au trecut.

La câteva zile după ce am scris articolului i-am scris un mail Mirunei și i-am spus că aș dori să avem o discuție asupra celor întâmplate. Mi-am dat seama că discuția directă este constructivă și ajută la lămurirea unor aspecte care au rămas neclare. Dialogul nostru mi-a demonstrat că Miruna a înțeles ceea ce voiam să spun cu acel articol. Nu l-a perceput ca pe un atac la persoană, ci ca pe un feedback. M-am bucurat să descopăr că Miruna s-a arătat deschisă pentru un dialog, chiar dacă acest lucru implică faptul că m-am înșelat în privința ei și că am judecat-o prea aspru. Pur și simplu la mijloc erau niște proceduri și ea le-a respectat întocmai. În final, mi-a zis că a citit “Mitul Peșterii” și acum știe despre ce este vorba.

Dacă ceea ce am scris a pus sub semnul întrebării anumite proceduri și dacă ne-a făcut să ne întrebăm de ce lucrurile sunt cum sunt, înseamnă că obiectivul meu a fost atins.

Sursa foto:7-themes.com

 

Îți mai amintești desenele Les Misérables ?

Puține sunt desenele care să ne fi rămas atât de vii în memorie cum sunt Les Misérables. Dacă povestea am uitat-o pe alocuri, melodia o vom ține minte mereu.

Pentru mulți dintre noi, cei care am copilărit în anii ’90, acest desen a însemnat așa mult! Așteptam cu înfrigurare fiecare episod și trăiam fiecare emoție a micuței Cosette.

Despre serial sunt foarte puține informații pe internet. Știm că a avut 26 de episoade și a fost realizat în 1992  Studio Animage, AB Productions si Pixibox.

Pentru cei care n-au citit cartea, celebrul roman “Mizerabilii” scris de Victor Hugo, animația redă cu mare sensibilitate povestea micuței Cosette, orfana abandonată, a lui Jean Valjean, ocnașul evadat și a lui Javert, polițistul care pune datoria mai presus de orice. Madame Thenardier, Mr Thenardier întruchipează lăcomia și lipsa de orice scrupule a oamenilor de rând care nu au niciun fel de valori în afară de cea a banului.

În liceu am citit și romanul Mizerabilii de Victor Hugo . Este una dintre cărțile care m-a marcat. Am admirat, povestea, stilul, sensibilitatea.

În timp ce căutam pe internet informații despre acest desen am descoperit că cineva a făcut marele bine de a pune această minunată animație pe You Tube. Multă vreme nu s-a găsit niciun episod. Și atâta nostalgie pentru acest desen!

Compoziția cântecului: Jean-François Porry & Gérard Salesses – Les Misérables

Câteva comentarii venite la oamenii care au crescut cu aceste desene, apărute pe blogul Desenele Copilăriei și pe You TUbe:

  • Am 31 de ani  și va spun sinceră căci m-a marcat foarte mult acest film de desen animat am citit ,,MIZERABILI,, de trei ori în trei limbi și va spun sincer e o poveste minunata.
  • VA rog mult sa mai postați despre desenele acestea și mai ales cada se găsesc episoadele subtitrate în romana sau poate reușim sa facem ceva ca sa se dea pe post ,îmi amintesc și eu de aceste desene și mai ales de melodie dar eram cam micuță dacă sunt născută în 89 și tare as vrea sa le vad acum sa înțeleg și eu tot și sa vad finalul.
  • Ce vremuri acum mai ca suntem pe punctul de a avea noi copii,dar or sa înțeleagă ei acest sentiment pe care îl retrăim noi?Aveam impresia ca erau mai multe episoade pt ca mereu intram în casa de la joaca sa îl vad.Poate cineva din televiziune se indura de niște copii mari și il vor da la tv vreodată.
  • Auziți, se găsesc episoadele astea undeva? Îmi aduce și mie mult aminte de copilărie, dar acum ma interesează neapărat ultimul episod, pentru ca țin minte ca pe genericul de final era un cântec tare frumos. Mai știe cineva ceva de el, de genul cum se numea? Chiar as vrea sa-l găsesc….
  • woow…ce desen animat … câte amintiri ..chiar nu se poate gasi seria????ce păcat …chiar mi-a plăcut acest animat și tare mult as vrea sa-l revăd.
  • Nici nu știi cât am așteptat sa scrieți despre acest desen animat. Era pe tvr2, in weekend parca. Ma uitam când mergeam la Bunica. Îmi plăcea la nebunie. Îmi amintesc multe secvențe din el. Îmi plăcea mult genericul. Mi se par f puține episoade comparativ cu câte amintiri am. Acum tre sa plec la facultate, dar voi reveni sa va povestesc despre aventurile din desen 🙂 Va pup.
  •  Mon dieu ça me rajeunit pas. Ce dessin animé était une merveille…
  •  L’un des dessins animés les plus tristes de mon enfance et l’un des génériques les plus émouvants. Les animés des années 90, c’était autre chose.
  • Purée j’avoue 90-2000 c’était les plus belles années dessins animés !!! Rien ne pourra jamais égalé :p.
  •  Mon Dieu… C’est toute mon enfance qui rejaillit en flot là… Je me souviendrais toujours de cette chanson.
  •  VREAU FOARTE MULT SA MAI REVAD INCA O DATA ACEST DESEN ANIMAT AM AVUT NOROC SA VIZIONAM IN COPILARIE ASA MINUNI VA ROG CINE STIE CUM E POSIBIL .
  • This cartoon toughed my heart when i was less than 10 years old (17 years ago), i am Chinese, hope to have the chance to see this cartoon again.
  • Desenele animate care le vedeam cand eram copil.acum incerc sa identific in fetita cosette iubirea vietii mele daca o exista asa ceva.
  • Iubesc serialul acesta:X:X:X:X….fugeam de la scoala ca sa il vad! superb!!! unde il putem gasi sa-l vedem sau sa-l cumparam?!!!!!
  • I remember i could only watch these touching cartoons at 6 o’clock in the morning , just before going to school.and i was less than 10year old. i never regreted waking up so early! these cartoons value very much to me ^_^
  • One of the best childhood cartoons…watching now this intro almost made me cry 🙁

Genericul:

Venez écouter bonne gens

La ballade des pauvres gens

L’histoire de Cosette

Et de ce pauvre diable

Qu’on appelle les Misérables

Ils n’habitent pas les beaux quartiers

Ils n’ont pas toujours à manger

Mais même si souvent

Le destin les acable

Ils gagneront, les Misérables

Ils gagneront, les Misérables.

(Traducere: Veniți să ascultați,oameni dragi, balada oamenilor cei săraci/Povestea Cosettei şi a acestui biet om pe care îi numim Mizerabilii/ Nu locuiesc în cartiere elegante/Nu au întotdeauna ce mânca/Dar chiar dacă destinul adesea îi apăsă/Ei au să învingă, Mizerabilii/Ei au să învingă, Mizerabilii)

Pagina Wikipedia a serialului:

https://fr.wikipedia.org/wiki/Les_Mis%C3%A9rables_(s%C3%A9rie_t%C3%A9l%C3%A9vis%C3%A9e_d%27animation)

Jean-Luc Reichmann este omul din spatele vocii (naratorul):

povestitor

Acea voce calda și captivanta care ne-a ținut nedezlipiți de micul ecran.

Episodul 1: L’auberge des Thénardier

Episodul 2: Cosette et Gavroche

Episodul 3: Le trésor de Cosette

Episodul 4: L’inconnu

Episodul 5: L’enlèvement

Episodul 6: L’homme en noir

Episodul 7: La révolte de Cosette

Episodul 8: Le serment fait à Fantine

Episodul 9: Mademoiselle Madeleine

Episodul 10: Le secret de Monsieur Madeleine

Episodul 11: Le procès d’Arras

Episodul 12: Gavroche retrouvé

https://www.youtube.com/watch?v=K4XSd5Pifdw

Episodul 13: La disparition de Mademoiselle Fauchelevent

Episodul 14: Marius et Cosette

Episodul 15: Le retour de Javert

Episodul 16: Le repaire des enfants perdus

Episodul 17: Un couple mystérieux

Episodul 18: Le piège se referme

Episodul 19: Un grand-père irascible

Episodul 20: La mascotte de l’A.B.C.

Episodul 21: Les barricades

Episodul 22: Une sombre nuit

Episodul 23: Les égouts de Paris

Episodul 24: Le secret de Gavroche

Episodul 25: Le dernier procès

Episodul 26: La fille de Jean Valjean

“Acum ard niște oameni!”

Vineri, 30 octombrie, ora 22:32, Matei a sunat la 112 spunând “Incendiu! Incendiu! Incendiu!”. Se afla în Colectiv alături de prietenii săi.

I-a răspuns o voce de femeie care dădea senzația că a  fost surprinsă în timp ce-și bea cafeaua. Dialogul care urmează este dincolo de orice replică.

În momentul în care Matei zice “acum ard niște oameni” simți cum te ia cu frig. Tânărul tot spune că “este fum, este fum” și i se răspunde, pe un ton degajat “am înțeles că e fum”. Mai întâi procedura, nu?

Apoi tânărul spune “vezi că iei foc” în timp ce pe fundal sunt țipete.

Din nou procedura: “rămâneți la telefon” și apelul e transferat la pompieri.

Trec mai mult de 2 minute până ce dispecera îi face legătura cu SMURD-ul.

Atunci când tânărul rostește “ard niște oameni”, se aud niște țipetele care par venite din iad. În ele se simte disperarea morții.

Pasajul asta ar trebui, înainte de culcare, celor care sunt responsabili pentru cele întâmplate. Cei care au lăsat țara să ajungă unde a ajuns. Cei care n-au intervenit la timp sau n-au luat măsurile care trebuiau luate.

La un moment dat, în timp ce vorbește cu pompierii, tânărul strigă “Trageți-i afară!” și pentru câteva momente nu mai răspunde. Timp de câteva secunde se aud numai țipetele.

“Haideți, vă rog frumos, trimiteți” – i-a rugat, plin de disperare, tânărul Matei, înainte să închidă.

Observațiile apărute pe pagina de Facebook a înregistrării:

1. Informația cu privire la producerea incendiului a ajuns în timp real la autorități, în primul minut. 

2. Gravitatea urgentei a fost comunicata prin numărul de 500 de persoane din interior dar și cel de peste 50 de răniți.

3. Deși haosul din fundal putea da credibilitate apelului, dispecera nu era convinsa încă sa trimită echipaje după mai mult de 3 minute de la începerea apelului.

4. Deși li s-au transmis informații despre amploarea dezastrului încă din primul minut, dar și apoi, prin nenumăratele apeluri, primele echipaje sosite tot au fost într-atât de șocate astfel încât nu au procedat la deschiderea celei de-a doua porți a fabricii și nici nu au solicitat vreun echipaj de descarcerare in acest sens. Au preferat sa care în condiții improprii și tardiv victimele imobilizate sau inconștiente pe o distanta de peste 100 de metri pana în piața Bucur. De menționat este si ca echipa de descarcerare poate ar fi identificat și faptul ca ușile laterale metalice ale conteinerului erau blocate cu un lacăt ce se putea fi spart cu ciocanul astfel creându-se condiții mult mai bune pentru intervenție.

5. Menționând fumul de atât de multe ori, cei de la pompieri ar fi putut sa transmită echipajelor să își pregătească echipamentele astfel încât sa poată pătrunde în club imediat ce au ajuns și fără ezitări și bâjbâieli, astfel încât sa evacueze victimele intoxicate și arse din interior.

Transcriptul apelului către 112:

Incendiu! Incendiu! Incendiu în fabrica Pionierul!

– Unde, pe ce stradă?

– Strada Tăbăcarilor 7, incendiu în fabrica Pionierul!

– Tăbăcarilor 7.

– Tăbăcarilor 7. Da, da!

– Tăbăcarilor 7, da?

– Tăbăcarilor 7!

– Fabrica Pionierul?

– Explodează! Explodează! Da, da!

– Rămâneţi, vă rog, la telefon.

– Da, da! Este fum! Este fum! Este fum!

– Am înţeles că e fum. E cineva blocat acolo? Ştiţi ceva?

– Nu-mi dau seama. Nu-mi dau seama… Vezi că iei foc…

– Rămâneţi la telefon, vă rog!

(…)

– Am sunat. Am sunat. Am sunat.

(…)

– Alo? Pompierii.

– Sunt oameni înăuntru. Nu ştiu câţi au ieşit.

– Domnule, spuneţi-mi unde arde? La intrare?

– Înăuntru. Există un club. Există un club. Într-unul dintre cluburile din fabrica Pionierul.

– Da, da, ştiu unde e Colectiv, domnule. Spuneţi-mi exact unde arde acolo?

Arde, a luat foc. Arde înăuntru, a luat foc. A luat foc o izolaţie, din cauza…

– Am înţeles. Spuneţi-mi, sunt persoane rănite acolo?

– Da, da, da, acum ard nişte oameni!!!

– Ard nişte oameni?!

– Da, da, da. Ies răniţi…

(ŢIPETE)

– Sunt persoane arse, domnule?

– Gata, gata… Trageţi-i afară!

– Domnule Adrian?

– Trageţi-i afară!

– Alo, domnule, mă auziţi? Mă auziţi, domnule?

– Să ştiţi că echipajele au fost trimise către dumneavoastră. Spuneţi-mi exact, puteţi aprecia cam câte victime sunt?

– Nu ştiu, sunt foarte mulţi. Erau 500 de persoane înăuntru

– Am înţeles.

(…)

– Trimitem şi noi?

– Ambulanţe, ambulanţe.

– Trimitem şi noi, da?

Da, trimiteţi, trimiteţi!

– Bine, bine.

– Nu ne puteţi da un număr?

Haideţi, vă rog frumos, trimiteţi, sunt peste 50 de persoane.

– Peste 50 de persoane. Am înţeles.

– Trimitem câte putem, domnule. Trimitem câte putem.

– Da, da, da, trimiteţi.

– La revedere.

Înregistrarea poate fi auzită aici: https://www.facebook.com/437082636485758/videos/460121387515216/

Just Kids (Patti Smith)

“Pe când eram doar niște puști” este o poveste care ne dă pese cap conceptul de iubire, așa cum îl știm, din cărți și filme. El și ea, doi tineri, aproape copii, săraci lipiți, se întâlnesc în tumultuosul New York al anilor ’60 și se îndrăgostesc. Tot atunci, realizează că s-au căutat de foarte mult timp, că întâlnirea lor este, în fapt, o reîntâlnire.carte

Viața îi trece prin numeroase încercări și greutăți. La început, banii mai niciodată nu le ajung. Fac totul împreună, iar arta este aproape un mod de a fi. Pun în arta lor tot ceea ce trăiesc, experimentează tot timpul și se raportează mereu unul la celălalt. La început, Patti scrie poezii și desenează, iar Robert face colaje avangardiste.

Punctul de cotitură în relația lor apare în momentul în care Robert constată că are afinități pentru alți bărbați. Patti îi înțelege această înclinație și, pentru o vreme, continuă să fie împreună. Însă Robert vrea mai mult decât experimentare și începe o relație cu un bărbat. Dată la o parte, Patti are și ea o relație cu un dramaturg. În tot acest timp, continuă să fie prieteni și să aibă grijă unul de altul.

Cred că mulți ar spune stop poveștii în momentul în care ar auzi de o asemenea situație. Nu seamănă deloc cu ceea ce ne-am imaginat. Ne simțim ușor trădați de viață. “Cum adică?” – ne vine să strigăm indignați. Totuși, dacă privim iubirea ca pe ceva ce este dincolo de trup, ca pe ceva ce are loc la nivel spiritual, atunci lucrurile nu ar mai fi atât de greu de înțeles.

Iubirea înseamnă acceptare și “a nu judeca”

Patti-Smith-Robert-Mapplethorpe-Untapped-Cities

Patti înțelege noua orientare a lui Robert și experimentele acestuia, îi este alături, dar nu-l încurajează. Și, în același timp, nici nu-i impune propriul drum. Deși ea a crezut mereu în Dumnezeu și Robert a susținut, încă de când s-au cunoscut, că este ateu, ea l-a acceptat așa cum este. I-a acceptat valorile și i-a sprijinit năzuințele. Ore întregi lucrează împreună, fiecare în propriul stil, unul lângă altul, și se încurajează reciproc în momentele grele. Au un fel de joc – când unul dintre ei este deprimat, celalalt trebuie să fie puternic.

Îmi place tonul firesc al cărții. Greutățile și nedreptățile sunt povestite în cele mai natural ton cu putință. Fără furie și semne de întrebare. Azi e o zi bună, iar mâine poate fi o zi rea – cam sub acest motto stau viețile celor doi tineri care, în felul lor, sunt singuri pe lume. Au o  prietenie care e dusă dincolo de faimă, excese și orientări sexuale.

Se cunosc de la 19 ani, când sunt aproape copii și împreună descoperă lumea, se descoperă pe ei însăși și se cizelează ca artiști. De-a lungul anilor, fie că mai sunt sau nu împreună, se susțin reciproc în arta lor; și cred fiecare în talentul celuilalt, chiar și aunci când nimeni nu crede. Nu țin cont de convenții și caută autenticul în tot ceea ce fac.

Amândoi au o conștiință artistică puternică și nu fac compromisuri. Merg împreună la muzeu și intră cu rândul, pentru că au bani de un singur bilet, iar cel care intră îi povestește celuilalt ceea ce a văzut. Sunt așa săraci încât atunci când le este foame cumpără deseori  un singur hotdog, el mănâncă carnea iar ea salata. Trăiesc în camere neîncălzite și, în momentul în care Patti vine de la muncă, Robert îi ia mâinile în palmele sale și i le încălzește. Înainte de culcare, Patti obișnuia să-i cânte lui Robert melodii de Edith Piaf. El a fost primul care a încurajat-o mereu să cânte. Comunicarea lor este neîntreruptă și își fac mici cadouri, cu o mare încărcătură simbolică. Cresc împreună și înfruntă lumea împreună: “Eram ca Hansel și Gretel și ne-am avântat în pădurea neagră a lumii. Au apărut tentații și vrăjitoare și demoni la care nici n-am visat, dar și splendori pe care ni le-am imaginat doar în parte”.

Viața pe drumul artei prinde contul în momentul în care își iau o cameră la cunoscutul hotel newyorkez Chelsea, un loc al artiștilor de toate categoriile. Ratați sau în culmea succesului, își găsesc aici un adăpost și o ureche gata să-i asculte când au ceva de spus.

Moartea e doar un început

Legătura dintre Patti și Robert este, dincolo de pasiune, o uniune spirituală. Tocmai de aceea, în momentul în care Robert moare, Patti simte acest lucru, iar telefonul primit de la fratele lui vine ca o confirmare a ceea ce știa deja: “Mi-am dat seama că brusc tremuram. Eram copleșită de o senzație de bucurie, de nerăbdare, ca și când aș fi fost atât de apropiată de Robert, încât acum simțeam noua sa aventură, miracolul morții sale”.

În final, Patti își amintește vorbele e care Robert i le spune desoeri: “Zâmbește pentru mine, Patti, așa cum zâmbesc și eu pentru tine”.

Impresii

1975
Patti Smith (1975) by Robert Mapplethorpe

Nu cred că există în întreaga literatură americană doi eroi pentru care să conteze mai mult ideea de libertate cum a contat pentru Patti și Robert. Deși au aparținut acestei lumi, amintirea are darul de a reda povestea în chip aureolat, iar ei devin pentru noi aproape niște mituri. Iar povestea este cu atât mai marcantă cu cât este luată din viață.

Îmi place că Patti a ales să redea amintirile așa cum le-a păstrat în inima ei, fără să le treacă prin filtrul analizei, cu o sinceritate debordantă. Puterea ei de iubire, pasiunea și devotamentul ne surprind acum și vor continua să ne surprindă și mâine. Ea nu-i reproșează niciodată nimic lui Robert. Ia lucrurile așa cum sunt. Continuă să-i rămână aproape și în momentul în care Robert are pe altcineva. Până și înclinația lui homosexuală este un lucru mult prea mic pentru a se interpune între ei. Pur și simplu ține prea mult la el pentru a întrerupe legătura  în momentul în care aleg să meargă pe drumuri diferite. Iubirea nu uită.

 

Alte surse:

  • Părerile cititorilor de pe Goodreads: 

Link: http://www.goodreads.com/book/show/341879.Just_Kids

  • Patti Smith on Youth & Friendship ( New York Public Library)

Link: https://soundcloud.com/nypl/patti-smith-on-youth-friendship