M-a surprins plăcut albumul vizual realizat de Andrei Bîrsan “Iubita mea Mihaela”. Acesta redă, cu sensibilitate și naturalețe, o poveste de iubire din anii ’80 .
Pagină cu pagină, fotografie cu fotografie, moment cu moment, vedem surprinsă viața “așa cum e”, cu momente simple și grandioase, ieri și azi.
De la fetița suavă și candidă din primele poze, Mihaela se transformă într-o tânără fermecătoare, apoi în femeie și mama.
Prima fotografie a Mihaelei fiind făcută în clasa a 10-a de liceu.
“Pe Mihaela o cunosc din clasa a treia, adică din 1974, de când s-a multat cu noi, la școala 88. Nu mi-o aduc aminte decât vag, când le vizitam clasa ca să mă joc cu Mereșcu, Basamac sau cu Remus. Am început liceul și ne-am nimerit în aceeași clasă, eu în rândul de la perete, ultima bancă, ea pe rândul de la fereastră , prima bancă (puși în ordine alfabetică). A trecut și liceul, a venit armata, facultatea, Mihaela la Mecanică, eu la TCM…nu mai țin minte când ne-am sărutat prima dată…
Te iubesc, Mihaela!
Albumul este un cadoul făcut de Andrei Bârsan soței sale, Mihaela, cu ocazia aniversării a 30 de ani de căsnicie.
Odată cu venirea pandemie, autorul a avut timp să-și plece privirea spre trecut și dând peste vechile fotografii cu soția sa a decis să facă un album care să arate ce a simțit și cum și-a văzut iubita de-a lungul vremii.
În anii de facultatea de 1 Mai mergeam la mare sau la munte, însoțiți de colegi Izi, Vili sau Ionel sau numai noi doi iar vara mergeam la Mare. Câteodată chiar târziu în septembrie.
Trăiam în bula noastră rezistenți la tot ce era urât în jur. Spuneam bancuri politice dar, în afara de Ceaușescu nu cunoșteam niciun politician după nume. Nu ne interesa cine sunt miniștrii sau cine era pe buletinele de vot.Nu ne gândeam nici la repartiția care ne aștepta la final de facultate să ne arunce în cine știe ce cătun. Bucureștiul era închis pentru proaspeții ingineri.
Fotografiile o arată pe Mihaela din anii 89 până în 1993, când aceasta a devenit mamă și a născut-o pe fiica lor, Andreia.
Autorul își amintește cu emoție despre fericirea primelor întâlniri.
Îmi plac fluturii în stomac care apar când o văd pe Mihaela. Câteodată ne întâlneam întâmplător, lumea se lumina, timpul se oprea și voiam să nu ne mai despărțim.
Albumul e unic în publicistica românească
Mi-a plăcut selecția de fotografii și felul în care a fost realizat. Aș fi vrut să fie mai multe descrieri, să se vorbească mai mult despre acele timpuri și ce a însemnat o fiecare fotografie în parte pentru autor.
Mihaela a fost și este un camarad excelent în excursiile prin oraș, hai hui prin locurile cunoscute sau mai puțin cunoscute. Are curiozitatea de ai descoperi cotloanele, are darul de a mă încuraja să-l fotografiez și de a ne bucura de el. De fapt o mare parte dintre fotografiile cu Bucureștiul i se datorează ei. Apare în multe fotografii făcute în anii ‘80, era modelul pe care îl pozam în zonele unde nu aveam curaj să fac fotografii.
Cred că cel mai valoros în acest album este nota personală, îndrăzneala de a face publice momente intime, momente care au o mare încărcătură emoțională, oboseala adusă de un loc de muncă sau nașterea primului copilul.
După mine, timpul este personajul principal în acest album.
”Iubita mea Mihaela” a câștigat premiul juriului ”Antalis Awards 2020 – Clar pentru tipar”.
Acesta poate fi comandat de aici.