Orașele s-au aglomerat și nu mai avem loc.În 2050 nivelul ocupării orașelor va crește cu 80% față de momentul prezent. Viața în marile orașe a devenit problematică. Suntem tot mai mulți și spațiul a devenit problematic.
În documentarul Human Scale, arhitectul profesorului danez Jan Gehl a studiat comportamentul uman în mediul urban timp de 40 de ani și a ajuns la niște concluzii care merite luate în calcul. Conform acestuia, orașele moderne au distrus interacțiunea umană și felul în care sunt construite orașele ar trebui să țină cont de nevoia de intimitate a oamenilor și de nevoia de a te simți că faci parte dintr-o comunitate. Izolarea are consecințe dezastroase asupra psihicului uman. Tocmai de aceea, Jan Gehl consideră că arhitectura ar trebui să se plieze pe nevoile umane.
“Ori oamenii ori mașinile” a concluzionat Jan Gehl când a fost întrebat cum se va acomoda o populația de 6.5 miliarde în orașele anului 2050.
De ce merită să vezi acest documentar?
- îți atrage atenția asupra problemelor mondiale actuale în mediul urban;
- te va provoca să te gândești la viitor;
- oferă soluții sustenabile în ce privește calitatea vieții în mediul urban;
- îți se oferă ocazia de a vedea niște povești de viață care pot fi ale tale.
Documentarul “The human scale” chestionează însuși conceptul de calitate a vieții.”Time square has no square” observă un intervievat. Traficul, aglomerația, praful – toate acestea vin la pachet cu zona urbană. Viața într-un mare oraș ne costă. Nervi, timp petrecut în trafic,o locuință insalubră uneori sau mult prea mică pentru nevoile noastre. Căci, nu ne permitem mai mult.
Stăm în chirie, cumpărăm mobilă din pal, nu mai avem timp să gătim și suntem prinși de job-urile noastre. Urăm agitația și când ne despărțim de ea îi ducem dorul. Muncim și 10 ore pe zi pentru ca în weekend să “evadăm” la munte. Ne-am luat credit pentru a ne cumpăra o mașină și nu mai puteam dormi noaptea.
Viața în marile orașe este guvernată de frică și, contrat aparențelor, izolarea reprezintă o adevărată problemă.
Am văzut acest documentar la festivalul One World Romania în 2013. Nu l-am putut uita.
Merită văzut!