Noaptea Marii Beții a fost cântat pentru prima dată de Doina și Ion Aldea Teodorovici în 1983.
Ce se mai poate spune despre acest cântec? Nimic. Se ascultă și atât. Nimic nu mai poate fi adăugat și nici luat.
Noi, ne cautam plângând prin ploi,
Potopul zilei de apoi,
E cartalat din doi în doi.
Hai, turnirul nu mai are cai,
Stai, la mine-n sânge hai și stai, hai și stai.
Am auzit melodia acum 3 ani, când am aflat și istoria soților Teodorovici – doi oameni mari care au fost credincioși valorilor naționale până la moarte. Și au iubit țara și semenii mai presus de tot și toate. Anul acesta s-au făcut 23 de ani de la asasinarea lor. Ei sunt cei care au cântat, ca nimeni alții, Pentru ea, Casa Parinteasca, Iarta-ma, Focul din vatra și Lăsați-ne în legea noastră.
Ion Aldea Teodorovici s-a căsători cu Doina Marin în 1981, fiecare regăsind în celalalt pasiunea și dorința arzătoare pentru unirea Basarabiei cu România, luptând amândoi pentru independență și având o înfocată iubire pentru limba română. Neputând milita pentru unirea Basarabiei cu România, în literă și lege, la radio și televiziune neacordându-li-se dreptul la exprimare, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele din Moldova și să cânte despre frumusețea limbii române, despre Eminescu și valorile străbune. Ei sunt primii care au militat, în anii 90′, pentru revenirea la limba română și grafica latină pe teritoriul Basarabiei.
Soții Teodorovici au murit în 27 august 1991, într-un presupus accident de mașină, când se întorceau de la Marea Adunare Națională de la Chișinău, unde au cântat despre suveranitate și independență.
Noaptea Marii Beții este despre iubirea care este dincolo de încercări, vânt și ploi. Doi oameni care s-au iubit până la capăt, într-un singur gând și-o singură simțire. Mai presus de sărăcie, piedici și nevoi, urmând un vis comun, cel național: o singură țară, o singură limbă. Uniți în viață, uniți în moarte.
Noaptea Marii Beții interpretări: