De mult timp n-am mai ascultat ceva ATÂT de bun! Eram prinsă cu treabă când am pus pentru prima oară discul Nabbuco (Verdi) în regia lui Artur Rother.
Muzica apare când cuvintele exprimă prea puțin. Este peste și dincolo de ele.
Oricât ai asculta, nu-ți este de ajuns. Am încercat să găsesc o versiune cât mai apropiată de ceea ce este pe disc. Cred că aceasta se aseamănă:
Asculți și totul se anulează, ca și cum ar trece într-o altă dimensiune. O altă variantă NABUCCO aici.
Tot azi, am deschis un volum de poezii (inspirație folclorică) de Eminescu și am dat peste Alei mică, Alei dragă. Aparent naivă, cu versuri simple care respectă rima, dar numai aparent. Căci mesajul poeziei e adânc.
Primul vers:
Alei mica, alei draga,
Cine vrea sa ne-nteleagă
Vaza frunza cea pribeaga,
Ce-i ca viata noastr-ntreagă.
După cum știm, Eminescu a avut o lungă perioadă în care a cutreierat satele pentru a descoperii poezii din folclor necunoscute. El știa că există o înțelepciune adâncă în popor. Autenticitate și adevăr.
De citi Mă-ntrebai, dragă, -ntr-o zi și De-ar fi mijloace.
Cred că cu toții, avem nevoie, din când în când, de o baie de limbă.
Am început cu NABUCCO și-am ajuns la Eminescu. Frumoasă paranteză :).