Când vorbim de scris și scriitură (mereu m-am întrebat de ce jurnaliștii mai în vârstă aleg să folosească acest termen) ne raportăm automat la felul nostru de a fi și de a vedea lucrurile. Dacă vedem în scris o extindere a personalității, atunci înțelegem de ce numai Dostoievski putea scrie în acel fel și nimeni altul. Odată ce am înțeles că scrisul este o parte din noi, suntem pe drumul cel bun.
Putem vorbi de două tipuri de scris mari și late:
– scrisul personal (care poate lua forma unui jurnal, roman, piesă de teatru etc.)
– scrisul impersonal (care este destinat unui anumit scop, fie de ordin jurnalistic (știre, anchetă,comunicat de presă, mai puțin reportaj) sau comercial, așa numitul (descrieri produse, sloganuri, newslettere).
Probabil îți zici, asta știam deja. Ok. Poate știai, dar înțelegi implicațiile? Cele două tipuri de scris se întrepătrund în anumite puncte și acest lucru este cel care dă diferența în ce privește calitatea scrisului. E o combinație între talent, multă muncă de documentare și disciplină.
În opinia mea,înainte de a te apuca de scris, merită să ții cont de aceste 6 puncte, :
1. Documentare
Citește cât de mult poți citi despre subiectul tău (raportează experiența ta la a altora și așa vei trage anumite concluzii care îți vor deschide noi direcții asupra subiectului).
2. Găsește-ți propria tonalitate
Nu imita tonalitatea altor persoane doar fiindcă crezi că ar prinde sau fiindcă-ți place ție. Mai bine scrii obiectiv decât să o dai în gropi cu exclamații care nu ți se potrivesc și care încarcă inutil conținutul mesajului. Puțini sunt cei care reușesc să fie citiți pentru modul în care se exprimă. Majoritatea sunt citiți pentru ceea ce spun (uneori pentru conținutul bombastic care devine un mijloc de refulare). Ca să scrii într-un anumit fel ia timp, nu te aștepta să devii Proust peste noapte. 🙂
3.Enunță cât mai clar subiectul și fă-l personal –
Nu ne mai interesează generalitățile și nici punctele de opinie care sunt pe lângă. Un caz particular e mult mai relevant deoarece tratează o anumite problemă dintr-un unghi mai aprofundat decât ar face-o cineva care n-a trăit respectiva situație. De aceea, când vorbești despre lucruri pe care le-ai trăit ești mult mai interesant și relevant decât atunci când vorbești despre lucruri de care doar ai auzit sau ai citit. Cel mai bun argument în susținerea unei ipoteze este faptul trăit. Nu uita asta!
4. Nu te împrăștia!
Un articol, înainte de a exista pe hârtie, există în minte (cel puțin la nivel schematic). Încearcă să-ți structurezi ideile astfel încât ceea ce vrei să zici să aibă schema clasică: început, cuprins, încheiere (pe care am învățat-o în clasa a II-a și care a fost pentru prima oară enunțată în Poetica lui Aristotel).
5. Fără taca, taca, taca!
Ai ceva de spun, spune-o! Spune-o în puține cuvinte, cât mai simplu posibil. Dacă vrei să te complici în exprimare atunci trebuie să ai un motiv foarte bun. În Adevertising se spune că cea mai bine scrisă carte este Biblia și că mulți copywriteri o iau ca și exemplu în ce privește stilul. Simplu și puternic în același timp. Scrisul nu e făcut să impresioneze, să arăți lumii cât de deștept ești tu (ce cuvinte ai mai învățat sau inventat), nu, e făcut pentru cei care au ceva de spus. Își mai aduci aminte de tezele la română din V-VIII? Când erai întrebat: “Ai știu? Ai scris?” iar tu ziceai: “Așa și așa. Am aburit și eu” La română mergea, în online, nu (asta dacă ții să fii citit, dacă nu, poți scrie cum vrei). Evită cuvintele care sunt de umplutură, de ce ai vrea să scrii mult? Mai bine scrii trei fraze bine închegate decât trei paragrafe care n-au nici cap nici coadă. Less is more, nu?
6. Scrie ca și cum viața ta ar depinde de asta
Scrisul este pasiune, loisir (pierdere), chiar patimă. E personal. E o parte din tine. Acesta este și explicația pentru care mulți mari scriitori au refuzat să scrie articole cu conținut comercial (și în trecut s-a practicat asta). Și când au scris articole, cărți, la comandă, au făcut-o fiindcă au fost obligați de anumite constrângeri financiare. La origini, scrisul nu aparține comerțului, ci artei.
Scrisul e greu! Vorba aceea :). Până acum, n-am cunoscut pe nimeni care să scrie bine și să-mi zică: “Mamă, la mine scrisul merge ca uns. Mă așez în fața computerului și încep să scriu. Într-o oră am terminat articolul!”. În schimb, de multe ori, toți cei care se laudă cât de repede pot să scrie ei ceva, când îți arunci privirea peste ceea ce au scris vezi că e doar “bla, bla, bla”. Următoarea data când cineva se laudă cu asta, îi poți zice: “Tocmai am citit un articol cum să scrii un articol în 35 de minute. Îți voi dai link.” Urmându-i: “Spor la viteză!”.