Fluturi – Irina Binder, un adevărat fenomen editorial printre adolescenți

Cartea “Fluturi” a Irinei Binder, apărută vara asta, a entuziasmat o mulțime de adolescenți și tineri. Mai întâi, cartea a devenit faimoasă în rețelele sociale. Citatele din “Fluturi” au circulat cu viteza luminii pe Facebook (rețeaua care a ajuns la toată lumea), de la paginile de tip Fun la paginile personale. Peste noapte, o mulțime de puștoaice, in special,  își doreau să citească această carte.

Cum am aflat eu de acesta carte? Cândva prin iulie primesc un telefon scurt de la sora mea care îmi zice cu cel mai mare entuziasm să caut Fluturi, nici nu mai știa exact autoare,  își amintea că o cheamă Irina. Eram în Brașov când m-a sunat, am căutat-o într-o librărie de acolo și nu am găsit-o. Era prima oară, în cei 18 ani ai surorii mele, când mă ruga să-i caut o carte. Așa că, mi-am dat seama că trebuie să fie vorba de ceva special. M-am întrebat “Ce este cu acestă carte?” “Cine e autoare”. Am rugat-o pe sora mea să-mi zică cine i-a recomandat cartea și mi-a spus că o știe de pe Facebook și că “toate fetele citează din ea”.  Așa am aflat eu de “Fluturi” :).

În momentul de față, dacă cauți  pe Google “Fluturi – Citate” găsești 107.000 de rezultate. Pagina de Facebook numără 295, 497 de Like-uri. Nu atât de multe, și totuși, cartea a influențat o mulțime de adolescenți și tineri. Mai ales pe cei din provincie (căci la ei nu au atât de multe variante de distracție cum am cei din Capitală),  tind să cred. În cazul surorii mele asa a fost. E pentru prima dată când ea citește, cap coadă, o carte. Primul volum l-a citit într-o noapte. Pe al doilea încă nu l-a terminat.

Pe Tumblr, carte are are fanii ei. Consider că Tumblr este prima sursă a conținutului cu potențial viral, sursă de primă mână (de la cititorul-distribuitor la public)  care nu este împins în față de publicitate (cum se întâmplă pe toate rețelele).  Acesta e și motivul pentru care am încredere în Tumblr și e prima rețea la care recurg când vreau să găsesc ceva autentic, la prima mână.

Am răsfoit pentru prima oară cartea “Fluturi” în librăria Bastiliei, prin august. La prima vedere, mi s-a părut o carte care are un stil mult prea siropos pentru a putea fi gustată de mine. Și totuși, am câteva cuvinte m-au marcat (“când iubești cu adevărat nu poți să înșeli pentru că ai în minte tot timpul chipul persoanei pe care o iubești”).

De la sora mea am citit și eu cartea. Da, într-adevăr e scrisă prost iar iar multe din scene sunt artificiale, există o mulțime de contradicții în personajul Irinei și structura cărții e praf. Însă, și ce dacă! Cartea e aspru criticata de Ioana Radu, spunând că a fost o pierdere de vreme și de bani. Însă, sunt o mulțime care îi iau apărarea în comentarii acuzând-o de “superficialitate” și “insensibilitate” (șic).  O recenzie care se află la polul opus găsim pe blogul Georgianei Mihăescu. Aici putem vede ce a însemnat cartea pentru anumiți oameni (și nu e vorba de cei naivi, provinciali, săraci cu duhul cum s-ar grăbi unii să obseve).

Chiar dacă “Fluturi” este într-adevăr o nonvaloare literară, acestă carte a făcut o mulțime de oameni să rezoneze și să palpite de emoție. Am citit-o și eu. Și nu pot să nu recunosc că te prinde, că e amuzantă și are un dialog savuros (chiar dacă uneori e necredibil sau prostuț).  Întorsăturile de situație se țin lanț și are remarcabila calitate de a te ține cu sufletul la gură. Ce dacă conflictele sunt cusute cu ață albă? Noi, cei care avem practica cititului,  îi vedem toate neajunsurile… Are multă prostie, da, dar  și de prostie se poate râde atât de bine, sau, mai ales de prostie :)). Da, e telenovelistică, însă, e mai gustată așa (de marele public). Deși puțini recunosc, tuturor ne plac telenovelele, într-un fel sau altul. Situația poate fi comparată cu știrile de le ora 5 (nimeni nu recunoște public că se uită. și totuși audiența e cea mai mare atunci).

Însă, un aspect care merită luat în seamă este că, pe cartea asta, au pus mâna o mulțime de adolescenți care n-au citit o carte, cap coadă, niciodată. În plus, “Fluturi” nu are nimic nociv. Abundă în învățături de viață, într-o lume în care copii și tinerii sunt educați de internet și de televizor.  Nimeni nu ne spune cum stau lucrurile, de fapt, în lumea asta. Părinții nu au timp de ei sau nu sunt capabili să-i educe. Profesorii nici atât. Așa că, cartea Irinei Binder nu poate fi decât ceva bun.

La final, citate din scrisoare Luminiței (cititorii cărții știu despre cine vorbesc):

“Să nu te irosești in zadar, sa nu-ți sacrifice viata muncind pentru lucruri, să cauți să fii fericită, să nu iți refuzi nimic, să nu trăiești amânând ca și cum ai trai veșnic”

“Vreau sa îmi promiți ca nu vei tine niciodată cont de vârsta, vreau sa nu consideri niciodată ce e prea devreme sau prea târziu pentru a trai asa cum vrei, pentru a iubi, pentru a face nebunii, vreau sa te bucuri din plin! ”

“Sa nu uiți niciodată cine ești, sa nu lași oamenii sa te transforme ni cine vor ei sa fii, nu uita ca ești un om minunat. Trăiește frumos, cauta sa însemi ceva bun în viețile oamenilor, retrage-te atunci când simți ca nu mai aparții unui loc sau unui suflet și ia-o de la început, ori de cate ori va trebui…”

“Tu ești un om bun, tu ai fost educate sa ierți și nu sa judeci, tu nu ești omul care executa, tu ești omul care oferă ajutor, tocmai atunci când cineva merita mai puțin”

Câteva citate care au prins pe Tumblr (citate la care oamenii au rezonat, la care au dat share, pe care le-au distribuit pe rețele, datorită cărora au cumpărat cartea).