Când ai avut ultima oara senzația că ceea ce trăiești nu e viața ta? Ca și cum lucrurile din jur te strâng și nimic nu este așa cum ar trebui să fie. Despre asta e Joker, ultimul film a lui Todd Phillips (WarDogs, The Hangover).
Joaquin Phoenix (Her, Walk the Line) îl interpetează pe Arthur Fleck, un individ aflat la marginea societății, trecut de 40 de ani, care locuiește împreună cu mama sa într-un bloc insalubru. Acesta suferă de o rară afecțiune psihică: în momentul în care este stresat sau ceva îl supără, râde incontrolabil. Atunci când nu se poate opri din râs, întinde un card persoanelor din jurul lui pe care este specificată afecțiunea de care suferă și cum se manifestă. Oamenii citesc, ridică din umeri și-l ignoră apoi.
Acțiunea filmul are loc la începutul anilor 1980, în Gotham City, într-un moment în care orașul fierbea, ca o oală sub presiune, din cauza nedreptății și abuzurilor. Ca să-și câștige existența, Arthur Fleck, are un job de clovn stradal, unde este deseori bătut. Arthur e văzut ca un ciudat de colegii de muncă, aceștia se simt inconfortabil în preajma lui și de multe ori îl iau peste picior (faza cu pistolul). Pentru șefi, Arthur este angajatul-problemă, care mereu are o dramă.
Însă, cu toate că Joker este un bărbat la marginea societății, un asistat social cu probleme mintale, acesta spune lucrurilor pe nume într-un fel aparte.
Is it just me, or is it getting crazier out there?
Dialogurile din film sunt foarte bine scrise, în ele predomină sarcasmul și tristețea.
Arthur Fleck: I don’t want you to worry about money, mom. I mean, everybody’s telling me that my standup’s ready for the big clubs.
Penny Fleck: But what makes you think you could do that?
Arthur Fleck: What do you mean?
Penny Fleck: I mean, don’t you have to be funny to be a comedian?
Cel mai mare vis al lui Arthur este să devină un comediant celebru, fiind un admirator înfocat al prezentatorului Murray Franklin, interpretat de Robert De Niro. În fapt, cea mai plăcută parte a zilei, pentru el și mama sa, este să privească acel show.
[Arthur is watching Murray Franklin’s show on TV in Penny’s hospital room]
Murray Franklin: And finally, in a world where everyone thinks they could do my job, we got this videotape from Pogo’s Comedy Club, right here in Gotham. Here’s a guy who thinks he could just keep laughing, it’ll somehow make you funny. Check out this joker.
[the footage shows Arthur, at the comedy club earlier, as he was laughing uncontrollably]
Arthur Fleck: Oh, no.
[Arthur watches the footage of his standup joke]
Arthur Fleck: School, as a kid, my mother would say, “You should enjoy it. One day you’ll have to work for a living.” No, I won’t, ma. I’m going to me a comedian.
[as he watches himself, Arthur laughs at his own joke]
Murray Franklin: You should have listened to your mother.
[the audience at Murray’s show laugh]
Dincolo de povestea filmului, Joker impresionează, încă de la început, prin cadrele cinematografice care amintesc de Taxi Driver și The King of Comedy. Mai mi-a plăcut faptul că povestea personajului este redată într-o manieră simplă, autentică.
Totuși, filmul îți pierde o parte dintre spectatori după ce Arthur ucide trei tineri bogați la metrou. Acest act se transformă într-o mișcare socială împotriva bogaților și a nedreptății care există în lumea capitalistă. Joker devine simbolul protestatarilor și întregul oraș este luat cu asalt de aceștia. De aici, filmul devine previzibil.
Joker devine simbolul indivizilor invizibili care fac lumea asta să meargă, care muncesc din greu, de dimineața până seara, trăiesc în niște case mici, întunecate și murdare, și mor fără ca nimeni să nu le știe numele. De cealaltă parte sunt cei puțini, bogați și puternici. Cei care sunt în stare să distrugă viața cuiva, peste noapte, fără să aibă cea mai mică mustrare de conștiință. Aceasta îi scrie periodic scrisori politicianului cerându-i ajutorul. Zi de zi, lună după lună, an după an, femeia trăiește cu speranța că va primi un răspuns. Arthur este furios pe această situație.
În fapt, ne dăm seama spre sfârșitul filmului, că povestea spusă de maică-sa este adevărată, el fiind copilul omului politic care-a mușamalizat totul pentru a evita un scandal. Deși, când e confruntat de Arthur, politicianul îi spune că n-a avut nimic de-a face cu maică-sa, că e o nebună și că el a fost înfiat. În fapt, el aranjase totul. Ne dăm seama de asta când vedem o fotografie cu maică-sa din tinerețe pe spatele căreia scria “I love you smile” și pe spate apăreau inițialele politicianului.
Oamenii care te mint în față în timp ce te privesc în ochi sunt cei mai perfizi. Culmea este că ei sunt și genul de oameni care reușesc să urce în ierarhia socială. Mi-a plăcut replica lui Arthur când îi strigă omului politic că nu poate vorbi unor persoane atâta timp cât nu a trăit o singură zi viața lor.
Filmul este povestea unei drame redată în detalii, cred asta impresionează. Și faptul că audiența poate empatiza cu acest bărbat care crede că moartea lui poate fi mai importantă decât viața, care poate număra pe degetele de la o mână momentele în care a fost fericit.
Filmul merită văzut atât pentru imaginile cinematografice, pentru dialog, cât și pentru jocul actoricesc.
Tips: Ochii actorului nu-i vei uita ușor.