“Will you still love me tomorrow?” Si ce-ai mai putea zice? Ce rost are să-nășiri cuvinte când acestea sunt precum niște baloane de săpun? Nu. Taci. Caci nu este nimic de zis. Sunt lucruri despre care nu poți vorbi. Numai muzica o poate face.
Amy interpretează melodia asta ca nici un alt artist până la ea. Simți fiecare notă, fiecare cuvânt: <Tonight you’re mine completely/You give your love so sweetly/Tonight the light of love is in your eyes>. Cum rămâne cu mâine? Este astăzi valabil dacă mâine nu va mai fi?
Și-atât de ușor trecem peste lucruri. Atât de ușor ne amăgim. Însă, mereu vom avea un martor tăcut care nu poate fi influențat. Acest martor este timpul. El e acum aici și va fi acolo. În lumina timpului, experiențele noastre, oamenii pe care i-am cunoscut, se văd cum sunt de fapt, cum s-au dovedit a fi, la bine și la greu. Care le-au fost intențiile.
Cred ca marea miză, în scurta noastră viață, este dată de capacitatea de a merge până la capăt. fie că e vorba de iubire sau de lucrurile în care crezi. Acesteia i se adaugă curajul și tăria de caracter de a nu te trăda pe tine însuți. Depersonalizarea aduce moartea. De-aici cenușiul, de aici decăderea.