Saturday 24th June 2017,
IuliaCimpoeru.ro

La pragul dintre bine rău

Nu știam că felul în care simțim poate fi atât de divers. Că pentru unii dintre noi  iubirea și ura se întrepătrund la un nivel atât de profund încât nu mai poți face o delimitare. Ei sunt cei care iubesc cu cât urăsc mai profund. Știu că fiecare vedem lumea diferit, că realitatea mea nu va fi niciodată realitatea celuilalt. Că tot ce vedem transcendem prin ceea ce noi suntem și prin trecutul nostru. Ne raportăm mereu la trecut pentru că așa putem avea o imagine de ansamblu mai bună asupra prezentului și putem intui, în linii mari, viitorul.

Unii dintre noi sunt înșelați. Ei sunt cei care au o imagine deformată asupra realității, a oamenilor și a lucrurilor.  Iar ceva mai dureros în lumea asta nici că există.  Tragedia constă în faptul că nici chiar ei nu-și dau seama de acest lucru. Și insistă pe ceea ce cred, insistă până apare o prăpastia dintre lumea asta și lumea lor. Iar pe zi ce trece aceasta devine de netrecut.

În ce privește iubirea și ura, binele și răul, adevărul și minciuna, acestea sunt ori de o parte ori de cealaltă. Nu pot fi împreună. Oricât de multe povești ne-ar turna lumea modernă.  Love/Hate relationship nu există. Dacă apare ura n-a fost iubire. A fost îndrăgostire, a fost ceva ce semăna cu iubirea, dar n-a fost iubire. A fost o vreme în care am crezut în minciuna caritabilă (poți minți dacă ai un scop nobil). Acum nu mai cred. Experiențele din ultima perioadă mi-au dovedit că minciuna rămâne minciună orice formă ar îmbrăca. Și adevărul e mereu preferabil minciunii.

Mulți dintre noi au ajuns să confunde binele cu ceea ce e plăcut. Îmi place, e bine, nu-mi place, e rău.  Nimic mai amăgitor. Binele n-a fost niciodată, de-a lungul istoriei, pus pe picior de egalitate cu plăcerea. În schimb, răul, da. Binele a mers de multe ori mână=n mână cu durerea și cu renunțarea. Binele a fost mai mereu un efort iar rău a fost mai mereu la îndemână.

De ce scriu despre aceste lucruri? Simt că trăim într-o lume care e din ce mai confuză. Nu știm de unde venim, nu știm încotro ne ducem. Iar de aici toată debusolarea. Confuzie în alegeri, confuzie în gândire, confuzie în decizii.

Cred că este momentul să revenim la vechile valori. Să ne aducem aminte de felul în care își trăiau viața bunicii și străbunicii noștri și că pe atunci exista o ordine a lucrurilor care nu era deloc întâmplătoare.

Comentarii

comentarii

Like this Article? Share it!

About The Author

Working in online. Cinema is in my veins. For me, music is life. Crazy mind, wild spirit. In the end, all that matters is doing things differently.

Leave A Response