Sunday 22nd July 2018,
IuliaCimpoeru.ro

La mulți ani, 2018! Rămas bun, 2017!

La mulți ani, 2018! Rămas bun, 2017!

2017 a fost pentru mine un an greu și dificil. Un an în care am constatat, încă o dată, că nu te poți baza decât pe tine. Chiar și cei dragi, familia, prietenii, te pot lăsa când îți este mai greu. Tocmai de aceea, este bine să nu depinzi de nimeni. Așa cel puțin nu ești dezamăgit și nu-ți consumi toată energia încercând să-l face pe celalalt să înțeleagă lucruri care pentru tine sunt clare ca lumina zilei.

Uneori, e bine să-l lași pe cel de lângă tine, fie prieten sau iubit, să se lovească cu capul de zid și să învețe din experiențe. Chiar dacă acestea sunt dureroase. M-am resemnat cu gândul că, în lumea asta, nu poți salva pe nimeni care nu vrea să fie salvat. Și uneori, dacă încerci, sfârșești prin a te îneca împreună cu el.

_DSC7824

Cred că scopul unei relații, de orice tip, este evoluția. Iar dacă acest lucru nu se întâmplă înseamnă că undeva există o problemă. Nu poți iubi pe cineva și în același  timp să fugi de reponsabilități. Dacă s-ar putea, cu toții am vrea să stăm toată ziua și să ne uităm la seriale, să mâncăm pop-corn și să bem bere.

Pentru mine, 2017 a însemnat ieșirea din zona de confort din toate punctele de vedere. Am citi mai puțin, am muncit mai mult. Totuși, mi-e tare dor de lungile mele plimbări cu bicicleta (mi-a fost furată) și de prietenii pe care nu i-am mai văzut de luni bune. Tot în 2017 am dormit mai puțin și am făcut mai puțină mișcare. Însă, n-am avut nicio problemă gravă de sănătate și toți cei dragi sunt sănătoși.

Ce vreau să fac în 2018

  • să-mi iau bicicletă  și să mă plimb cât mai des cu ea;
  • să ajung în Iași și să văd o bună prietenă;
  • să iau permisul (Doamne Ajută!);
  • să citesc mai mult (am rămas mult în urmă);
  • să mă văd mai des cu oameni dragi;
  • să pun accent pe lucrurile care chiar contează și mă fac fericită;
  • să văd mai multe filme bune;
  • să merg la sală și/sau la bazin;
  • să învăț Adobe Audition;
  • să fiu mai disciplinată și mai organizată.

În timp ce scriu se aud artificiile. În curând 2018 își va intra deplin în drepturi și 2017 va fi doar o amintire. Zbucium, tristețe, bucurie – toate pe aceeași linie.

Pe măsură ce trec anii, constant că cel mai greu este să îmbrățișezi schimbarea și să-ți păstrezi spiritul tânăr în ciuda greutăților inerente vieții și a dezamăgirilor.

Cred că suntem fericiți atunci când ne urmăm inima, chiar dacă ne expunem la riscuri și dezaprobare din partea celor apropiați (căci străinii nu contează). Până la urmă, viața e a noastră și noi o trăim, nu ei, și dacă simțim că trebuie să facem ceva, atunci să facem. Ezitarea nu face decât să ne țină într-o zonă gri care ne îmbolnăvește cu fiecare zi care trece, ne depersonalizează și ne alungă bucuria de a trăi.

Și da, 2018 sună mai bine decât 2017! Nu-i așa? :)

P.s. Prima lectură pe 2018 va fi Juniper. Fetita născută prea devreme de Kelley Benham French

 

 

Un cântec care mi-a plăcut, auzit azi:

Comentarii

comentarii

Like this Article? Share it!

About The Author

Working in online. Cinema is in my veins. For me, music is life. Crazy mind, wild spirit. In the end, all that matters is doing things differently.

Leave A Response