Tuesday 22nd August 2017,
IuliaCimpoeru.ro

La cumpăna dintre ani:2012-2013

Mai sunt 5 minute pana trecem în 2013… 2013 este promovat in mass media si nu numai (nivel financiar/economic) drept Anul Schimbărilor. Cred ca în cazul meu acest lucru se va adeveri. Mai ales ca nu cu mult timp în urma am împlinit 26 de ani. D-o-u-a-z-e-c-i si s-a-s-e de ani! Nici mie nu-mi vine a crede. Lucrurile s-au schimbat odată cu aceasta vârstă caci deodată, peste noapte, m-am trezit un om adult. Nu ca pana acum n-as fi fost, însă au apărut câteva lucruri care sa-mi dea de știre ca a venit timpul să privesc cu mai multa seriozitate viata. Asigurarea medicala a expirat, nu mai intru în rândul celor care isi pot face cardul Euro>26, nu mai am dreptul la cupoane de călătorie si alte câteva. De ce vârsta de 26 de ani aduce cu sine atâtea provocări griji? Încă nu am aflat răspunsul…

Este 2013 un an ca oricare altul?

Nu. Din mai multe motive NU. Știm ca nimic nu se repetă, ca fiecare clipa este unică și bla bla bla… Ciudat este că simt  de la 2000 încoace anii au trecut cu viteza gândului. Încerc sa rememorez ceea ce am făcut in 2003 , 2007 sau 2009 de Crăciun sau Anul Nou și în minte nu-mi revin prea multe scene. Totul e bruiat. Ca și cum anii ar fi intrat la apa. Dacă se poate așa ceva:). În schimb, îmi amintesc momente. Ca de exemplu Revelionul din 2009 petrecut alături de Dana, Sorin, Catalina si Andrei într-o mansarda din Tineretului in care locuiam pe-atunci. Îmi amintesc cum la 12 noaptea am ieșit cu șampania în strada, ne-am uitat la artificii și ne-am îmbrățișat urându-ne “La Multi Ani!”. Îmi amintesc emoția acelei seri și ca Sorin a spus ca este cel mai frumos Revelion de pana atunci. Îmi amintesc veselia și senzația ca totul e posibil, ca lumea se afla la picioarele noastre și că șansele sunt nelimitate.

Unde a dispărut veselia acelui “La Multi Ani!” de pe vremuri?

Ați observat ca oamenii se saluta cu tot mai puțin entuziasm. Unii par ușor jenați ca trebuie sa rostească aceasta urare sau poate sunt doar plictisiți… Îmi amintesc că atunci când eram mică oamenii păreau să se bucure mai mult de sărbători, sa le simtă mai profund, să aibă curajul să redevina copii (despre asta este Crăciunul). În aer se simțea miros de cozonaci, prăjiturile erau făcute in casa, colindătorii se auzeau la fiecare pas și oamenii zâmbeau cu inima și ochii.

christmas

Cu toții știm ca ceva s-a pierdut dar nu putem spune ce anume. Poate am crescut mult prea mari pentru a mai deosebi nuanțele. Poate asa arata normalul. Poate e totul doar o impresie. Nu știu.

Tu cum iți amintești Sărbătorile?

Comentarii

comentarii

Like this Article? Share it!

About The Author

Working in online. Cinema is in my veins. For me, music is life. Crazy mind, wild spirit. In the end, all that matters is doing things differently.

Leave A Response