Nimeni nu mai are nevoie de texte. Asta să ne fie clar. Nu este suficient să scrii ceva acolo pe blog-ul companiei. Să scrii câteva fraze drăguțe pe Facebook și să te bazezi pe concursuri de tipul like, share, comment. În acest caz, conținutul tău va rămâne fără ecou. Mai mult, poate să te deservească. Un conținut plictisitor, scris într-un stil apatic, transmite un “big no-no” vizitatorilor.

Noua companie are în centru spiritul 

Trăim un moment în care conceptul tradițional de companie nu mai este valabil. Acum, compania este un loc care adună oameni care au valori comune. În compania de mâine, viziunea, misiunea, valorile – se vor îmbină într-un tot unitar și vor reda spiritul companiei.

În film hollywoodian “Office Christmas Party, apărut anul trecut în decembrie, investitorul refuză să ofere finanțare deoarece nu se identifică cu atmosfera din firma respectivă. Tot mai mult, oamenii buni vor alege ei vor să muncească, companiile nu vor mai avea ultimul cuvânt. Pe piață sunt foarte mulți oameni mediocri, slab pregătiți sau lipsiți de profesionalism. Deci fraza:”dacă tu nu vrei mai sunt încă 100 care așteaptă la coadă” – nu mai ține. Oamenii capabili se numără pe degete. Ideea este că aceștia, sunt și pretențioși, atât în ce privește plata, cât și când vine vorba de mediul de lucru. Banii nu vor mai fi principala motivație pentru mulți dintre ei.

Outsourcing până unde?

Și că tot vorbeam de conținut, din punctul meu de vedere, nu se poate realiza un conținut autentic și valoros,  de către o persoană care lucrează la distanță. Atât la noi, cât și în afară, outsourcing-ul este văzut ca o sursă de profit. Se merge pe formula: cantitate la preț cât mai mic. Însă, pe termen lung, acest model va da greș.

Social branding = identity

Nu se poate construi un brand în social media ignorând identitatea acestuia.

“Cine ești și care sunt valorile tale?” – reprezintă întrebarea pusă tot mai des unei companii. Apoi, vom vrea să vedem dacă este o unitate între ceea ce susține compania în viața reală, ceea ce vedem când vizităm respectiva companie, și în ceea ce simt și gândesc angajații. După care, în social media, ar trebui să răzbată aceeași realitate. O discrepanță majoră între offline și online, poate fi fatală pe termen lung.

Mai puțin PR, mai multă comunicare sinceră

Într-o companie, ascunderea problemelor sub preș, nu face decât să înrăutățească situația. Aici greșește PR-ul, prin faptul că, de multe ori,  alege să nu vorbească despre lucrurile negative, despre greșeli și situații care au scăpat de sub control.

Când se întâmplă lucruri care nu sunt ok, PR-ul ori nu vorbește, ori neagă. Reprezentanții companiei ajung să comunice o problemă numai atunci când sunt puși la zid. Spre exemplu, media descoperă că o companie afectează mediul și dezvăluie public acest lucru. Inițial, compania neagă știrea. Pas greșit. Scandalul capătă proporții și mai mari. După ce membrii board-ului de conducere se consultă, constată că nu au cale de ieșire și sunt nevoiți să recunoască. Apoi vin cu un comunicat de presă în care recunosc fapta, dar susțin că își vor spăla păcatele prin investiții în reciclare sau prin acțiuni umanitate. Răul este diminuat prin compensare. Roșia Montana spune ceva fiecăruia dintre noi. Compania Gold Corporation a investit 10 milioane de euro în campanii media care să ofere o altă realitate și să zică că negrul nu-i atât de negru.

Diferența dintre cine suntem și cine spunem că suntem

O situație reală: în ajunul Crăciunului am făcut cumpărături în Carrefour Orhideea. În magazin erau o mulțime de produse lăsate în dezordine, rafturi goale și angajați care-ți răspundeau în doi peri la cea mai simplă întrebare. Te uitai în jur și vedeai cu cât sictir și chef de viață așezau marfa pe rafturi sau împingeau câte un cărucior cu produse returnate. Unde îți aruncai privirea, vedeai numai fețe încruntate și nemulțumite. Și asta în ajunul Crăciunului! La casă de marcat, casiera, a cărei mutră  ar fi acrit instant un borcan cu murături, a făcut scandal fiindcă nu i-am dat 5 bani. 5 bani! . Mi-am zis ca va fi ultima oară când mai intru acolo. Și nu am mai fost de atunci.

În timp ce mă plimbam prin magazin, am intrat pe pagina de Facebook Carrefour România. Am regăsit un alt Carrefour. Lumea Carrefour virtuală se înfățișa impecabil. Oameni fericiți, mesaje optimiste, zâmbete și multe poze frumoase. Mă întreb, de ce toți angajații pe care i-am văzut în Ajunul Crăciunului în Carrefour erau supărați, nervoși și fără chef de viață? Am mai intrat și în alte supermarket-uri în perioada respectivă și situația nu era aceeași. În plus, diferențele de salarii între lanțurile de supermarket-uri nu sunt foarte mari. Tind să cred că nu numai banii erau cauza acestei atmosfere. Cred că e mai mult vorba de felul în care sunt tratați și de faptul că nu se simt apreciați… Pentru conducere, ei nu contează, sunt doar o mână de lucru și atât. Cred că de aici pleacă totul. Personal, toate mesajele de pe Facebook, pline cu zâmbete și poze frumoase, nu mă vor face să-mi schimb părerea despre Carrefour. Căci acestea este, în mintea mea, ceea ce am văzut, simțit, auzit, și nu ceea ce văd pe Facebook.

Și acest exemplu este valabil în cazul multor companii. Un brand puternic cere unitate identitară la toate nivele.

Sursa foto: misterlogistics.com

 

 

Published by iulia

Working in online. Cinema is in my veins. For me, music is life. Crazy mind, wild spirit. In the end, all that matters is doing things differently.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *