Wednesday 13th December 2017,
IuliaCimpoeru.ro

De Crăciun, acasă

Mi-am petrecut Crăciunul acasă, cu familia. Mâncare, povești, amintiri.

Am venit din București cu mașina vecinilor. Îi știu din copilărie și ei mă știu pe mine. Anul acesta, am simțit și mai apăsător trecerea timpului. O simt mai ales uitându-mă la ceilalți. Începând cu părinții și frații și sfârșind cu cunoștințele. Însă, nu mă sperie atât trecerea timpului cât felul în care acesta mă schimbă (și nu mă refer la exterior).  Cu cât putem trece pe lume fără să ne molipsim de ura celorlalți, să devenim reci și indiferenți, cu atât suntem mai câștigați. Pentru cei care își păstrează sufletul curat trecerea timpului lasă urme frumoase. Scriind acestea mi-am amintit de expresia “învechit în rele” referitoare la boierul Moțoc, din nuvela “Alexandru Lăpușneanu”, citită în clasa a VII-a. Despre asta e vorba.

În mașină, dintre melodiile ascultate mi-a atras atenția în mod deosebit “Run” cântată de cei de la”Snow Patrol”. E cântată cu atâta pasiune! Cu o durere care nu trece.

Pe drum am vomitat. De obicei nu îmi este rău de mașină dar de data asta mi-a fost. Mi-am amintit cum e să fii copil. :)

Ai mei n-au cumpărat brad. În schimb l-au împodobit pe cel natural aflat în fața camerei mele. Dacă mă uit pe geam îl pot vedea. Privindu-l acum, am un sentiment de pace, speranță, credință în oameni și în viitor.

Ziceam într-o postare pe Facebook că dacă ar fi să aleg un film pe care vreau să-l văd Crăciunul acesta, acesta ar fi “The Shop around the corner”, regizat de Lubitsch în 1940:

Povestea e simplă, un tânăr ajunge să se îndrăgostească de o fată pe care o cunoaște prin intermediul scrisorilor. Surpriza este dată de faptul că fata cea minunată din scrisori se dovedește a fi colega de serviciu pe care nu prea o suportă. Fata e la rândul ei dezamăgită, deoarece îl considera pe el, în viața reală, un om insensibil, incapabil de trăiri înalte. Deși povestea filmului este cum nu se poate mai frumoasă, el nu merită văzut atât pentru poveste cât pentru felul în care aceasta este redată.Dialogul este pur si simplu savuros: “Sper sa fie extrem de frumoasa! – Ei bine, eu sper sa nu fie prea frumoasa…Ce șanse as avea sa se îndrăgostească de unul ca mine dacă ar fi prea frumoasa?”.

De Crăciun masa a fost masa. Atât. Nu prea văd ce-ar fi de povestit aici :).

Iar melodia care-mi rupe inima, de Crăciun, este “Last Christmas”.  Interpretarea lui Coeur de Pirate e magică.

E ciudat că Crăciunul este perioada în care îmi amintesc că în ultimul al am petrecut tare puțin timp cu familia. Și pare să fie tot mai puțin pe an ce trece. Îmi doresc să schimb asta anul care vine.

 

 

Comentarii

comentarii

Like this Article? Share it!

About The Author

Working in online. Cinema is in my veins. For me, music is life. Crazy mind, wild spirit. In the end, all that matters is doing things differently.

Leave A Response